Varful Baiul Mare, toamna.

Bucegii si Varful Baiul Mare in noiembrie 2016

Prima intalnire cu Muntii Baiului a fost cu doar 2 saptamani in urma, doar ca atunci traseul nostru nu includea si Varful Baiul Mare ci doar Varful Mierlei. Imi doream sa ajung pe cel mai inalt virf din masiv si nu puteam rata ocazia asta, mai ales ca vremea se anunta buna, iar peisajul de toamna era inca prezent.

Ca si alte dati, am ales ca mijloc de transport trenul, coborand in Sinaia, mai ales ca era vorba de Valea Prahovei. Am mers putin pe linia de tren, spre Poiana Tapului, pana dupa primul pod care trece peste Raul Peles. Imediat dupa pod, am coborat prin dreapta acestuia, pe Valea Rea, iar dupa 10 pasi, am parasit valea si am inceput ursulul, pieptis, prin padure, pe Plaiul Tufa.

Aceasta culme nu are marcaj insa este greu sa gresesti directia. Tii culmea pana la golul alpin, unde ca reper, ai o stana. Pe harta Muntilor Baiului, aceasta se numeste Stana Mare.
in paduire muntii baiului

DSC_1262

Avantajul urcarii pe o panta abrupta este ca poti ajunge mult mai repede sus, unde vrei, castigand diferenta de nivel mult mai rapid, fata de o poteca ce serpuieste sau care merge mai domol prin padure.
prin padure spre baiul mare

Intr-o ora terminam cu padurea si iesim la golul alpin unde facem o pauza la Stana Mare.
stana in muntii baiului

bucegii
De aici puteam admira atat sectiunea de creasta a muntilor pe care urma sa urcam, cat si Bucegii.
Simteam ca avem ceva de mers. Asta se poate intampla cand vizualizezi tot traseul pe care il mai ai de parcurs, live. Iti da o senzatie ca e mai mult decat ti-ai fi dorit, insa de cele mai multe ori e doar o senzatie.

De la stana continuam sa urcam pe Muntele Cumpatul pana la Varful cu acelasi nume. De aici continuam pe Culmea Baiu pana la Varful Baiul Mare, pana la care facem inca 2 ore, de la iesirea la golul alpin. Culmea Cumpatul si Baiu, ni se par usor de urcat, dupa ce am urcat o ora prin padure, pe panta aia abrupta. Urcam si ne bronzam, admirand Bucegii, Postavaru si Piatra Mare.

Ajungem in creasta principala, unde inalnim pentru prima oara marcajul banda rosie, care semnalizeaza traseul de creasta al Carpatilor. Tot pentru prima oara, vedem si Muntii Ciucas, cu Varful Tesla in stanga si Culmea Zaganu-Gropsoarele in dreapta.
DSC_1355

Varful Baiul Mare
Facem poze, oprim des si mergem ca prin parc. Vremea este minunata iar plimbarea pe creasta face toti banii.

DSC_1328
in baiul mare

Ajungem dupa vreo 4 ore, de la gara din Sinaia, pe Varful Baiul Mare. Aici facem o pauza pentru poze si masa, la adapostul unei folii special conceputa pentru adapostire de vant sau intemperii pe creste. Mi se pare foarte utila aceasta folie si chiar te poate salva in anumite situatii, nu neaparat critice. Este foarte usoara si chiar face diferenta cu cateva grade. Am tot zis ca imi iau si eu una pentru doua persoane, insa am uitat. Este foarte utila in cazul in care bate vantul, iar acum, desi era senin si destul de cald, batea vantul cat sa nu iti vina sa faci popas.
DSC_1466
De aici puteam admira, pe langa munti precum Postavaru, Piatra Mare, Bucegii (evident), Grohotis, Neamtului si Ciucas si localitatile Traisteni, putin din Tesila, Rasnov (da, se vedea), Magura Codlei si chiar o parte din Piatra Craiului. Minunat sentiment!
ciucas grohotis si baiul

Continuarea pe creasta a parut cam lunga iar pe parcurs ce inaintam, realizam ca vom cobora la frontale, ceea ce nu imi displacea deloc.
DSC_1486
Cand am ajuns pe Piscul Cainelui, inca mai era putina lumina insa de cum am intrat in padure la coborare,am scos frontalele. Nu inainte de a ne bucura de culorile apusului. Culmea asta are marcaj dar cum era intuneric, noi nu prea l-am vazu. Totusi, marcajul este regasit des si nu ai cum sa te ratacesti. Chiar si fara marcaj, tii drumul si ajungi in Sinaia, la 200 de metri de gara.
DSC_1510
Era noiembrie si se intuneca destul de devreme, acesta fiind si unul din motivele pentru care ne-a prins noaptea pe traseu. De la Varful Baiul Mare pana pe Piscul Cainelui, am mers cam doua ore iar coborarea am facut-o in nici o ora. Asa e cand cobori abrupt 😀
apus in baiului

Am coborat in jur de ora 18:00 si ajunsi in gara, am constatat ca primul tren spre Bucuresti urmeaza sa traga in gara in 5-10 minute!

Dupa tura asta am zis ca nu mai calc prea curand in Baiului, nu pentru ca nu mi-a placut ci pentru ca am vazut ce era de vazut.

Later edit: Am zis eu asa dar cateva luni mai tarziu, in aprilie 2017, am ajuns iar aici, doar ca in partea nordica, numita si Muntii Neamtului sau Garbovei. Si in 2018 am ajuns de 3 ori in Muntii Baiului, intr-un interval de doar 30 de zile :)). Am fost in creasta sudica, unde mai fusesem, doar ca am ales traseul din Secaria spre Varful Mierlei, apoi pe Culmea Petru-Orjogoaia si iar Pe Baiul Mare, repetand acest traseu.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.