Canionul Horoabei
Inceputul verii anului 2020 a fost unul ploios, in special pe munte, dar cumva, tot am reusit sa ajung in Bucegi de doua, pe niste trasee foarte faine, pe care imi doream de mult timp sa ajung. Canionul Horoabei este mai salbatic,si mai putin umblat, fiind un traseu nemarcat.
Daca va tenteaza sa ajungeti aici, alegeti cu grija grupul cu care sa mergeti si nu uitati ca ideal ar fi ca cineva din grupul vostru sa mai fi facut acest traseu. De asemenea, alegeti cu grija perioada in care doriti sa parcurgeti acest traseu, caci pe timp ploios poate deveni foarte periculos. Tineti cont ca nu exista marcaje, desi pe alocuri, canionul este amenajat cu scari si directia in care trebuie sa mergeti pare evidenta.
Sunt si cateva zone mai expuse, unde nu ar strica orice fel de asigurare, deci, nu este chiar un traseu banal de drumetie.
Pana sa ajungem la Cabana Padina, locul unde urma sa parcam, ne-am bucurat de un drum pustiu si de privelisti. Se anuntau ceva sanse de ploaie, dar aveam o fereastra buna, suficient cat sa parcurgem portiunea de canion cea mai periculoasa pe timp de ploaie. Asta a speriat si sutele de turisti care ar fi umplut drumul Transbabele/Transbucegi.
Intrarea pe vale se face din apropierea Cabanei Horoabe, prin partea stanga, dupa ce treceti de cabanutele care vand mici si porumb fiert. Nu exista indicatoare sau marcaje. O harta, aplicatie de gps track si o buna orientare la fata locului, sunt necesare.
Prima jumatate de ora se urca usor, prin padure. Chiar si prin padure, traseul devine spectaculos, rapid, intalnind cascade la tot pasul.
Odata ajuns la pasajele sapate in piatra, incepe parcurgerea sectorului de chei spectaculoase, pentru care am venit.
Majoritatea pasajelor nu pun probleme, existand lanturi in cateva locuri, dar si scari, precum la canionul Tamina sau Sapte Scari, din Masivul Piatra Mare,. Ma refer la scarile amenajate, nu la dificultate, caci, Canionul Horoabei nu este deloc la fel de usor de parcurs precum cele din Piatra Mare. Chiar va rog sa nu va avantati aiurea in parcurgerea acestui traseu. Eu doar povestesc despre acest traseu, fara sa va indemn si pe voi sa il parcurgeti.
Grupul din care am facut parte a fost condus de un ghid montan autorizat, iar pe anumite pasaje a fost montata o coarda pentru asigurarea participantilor la tura.
Dupa aproximativ o ora, ajungem in capatul canionului, fara sa ne fi prins vreo ploaie pe acolo. Mai mergem inca 20 de minute prin apa de cativa centimetri, caci pe acolo este traseul.
Ne oprim in prima poienita pentru o scurta pauza de masa si discutam despre variantele pe care le avem pentru coborare. Fie mergem spre sud, spre Saua Strunga, fie spre Valea Doamnele, mai la nord.
Majoritatea decide sa mergem pe Valea Doamnele, asa ca ne punem in miscare, caci mai avem putin de mers pana sa ajungem in dreptul vaii.
Vremea inca tine cu noi si ne permitem sa ne oprim din cand in cand sa facem poze sau sa filmam.
Am scapat noi de ploaie prin Canion, dar pe Valea Doamnei nu am mai avut noroc. Oricum, aici nu mai conta asa tare, caci nu mai era periculos. Pana sa ajungem inapoi la drum, trecem si pe la Cascada Doamnele, o cascada pe care am vazut-o pentru prima oara si la care as mai reveni.
La cascada am facut cateva poze, am asteptat sa ajunga tot grupul, apoi ne-am continuat drumul pana la masini, prin ploaie. Ce este interesant la aceasta cascada este faptul ca poti sa intri sub ea, fara sa te uzi iar accesul doar pana aici, este facil si nu dureaza mai mult de o ora, o ora si ceva.
In inchiere va las si episodul filmat in aceasta drumetie, caci, sigur face mai mult decat 1000 de cuvinte. Nu este cel mai reusit episod filmat, dar este suficient sa va faceti o idee despre traseu si ce presupune acesta.
1 thought on “Canionul Horoabei”