Cu cortul in Piatra Mare
In Piatra Mare am fost de mai multe ori, fiind un munte aproape de Bucuresti, cu trasee de dificultate usoara-medie. Intr-o iarna am parcurs Valea Horvatca, alta data am fost doar la Canionul 7 Scari, iar alta data am urcat din Timisul de Sus, pe la Tamina.
Totusi, nu ajunsesem la Cabana Piatra Mare niciodata, asa ca ne-am gandit sa mergem la cabana… cu cortul :)) Era primavara de cateva saptamani bune si vremea se anunta cat de cat stabila.
Inainte de a porni pe traseu, am dat un telefon la salvamont pentru a intreba de posibilitatea de a campa in zona cabanei, caci nu voiam sa am surprize cand ajung acolo. Am primit raspuns pozitiv si am luat-o la deal :))
Am plecat de dimineata, din Bucuresti, cu masina, ca sa ajungem la Dambul Morii, de unde urma sa incepem drumetia, pe jos. Doar ca nu am plecat foarte de dimineata, si ne-a prins ora 11 la intrarea pe traseu.
Am ales sa trecem prin Canionul 7 scari, fiind mai putin aglomerat ca deobicei, si asta ne-a costat 20 de lei :)) Mai parcursesem acest canion de doua ori insa ni s-a parut ca e mai fain sa urcam pe aici decat pe varianta ocolitoare. Din Dambul Morii pana la iesirea din canion am facut cam o ora si 45 de minute.
Din capatul canionului, am mai urcat mai bine de doua ore, cu ceva pauze, pana am ajuns la Cabana Piatra Mare. Imediat cum am iesit din padure, in golul alpin, am avut parte de privelisti spre Postavaru, si orasul Brasov.
Apoi ne apare in fata si Cabana Piatra Mare si ne bucuram ca am ajuns si avem ore bune de soare, liniste si relaxare. Am pornit noi tarziu pe traseu, dar fiind un traseu scurt si ziua destul de lunga, ne-a ajuns timpul pentru toate.
La cativa zeci de metri distanta, vedem si ruinele cabanei vechi. Trecem pe la cabana noua, inainte de a monta cortul, ca sa vedem ce avem in meniu si sa schimbam doua vorbe cu oamenii de acolo.
Pe langa cabana, ne-am intalnit si cu domnul de la salvamont cu care vorbisem la telefon.
Am montat cortul si am revenit la cabana sa mancam, sa bem un suc, o bere.
Cabana mi-a lasat o impresie foarte buna, fiind tare cocheta. Micuta, ce-i drept, insa nu conteaza asta. Important este faptul ca e curata, primitoare si, cel putin cand am fost noi, destul de linistita. Cine a dormit aici poate sa ne spuna mai multe despre innoptatul la aceasta cabana.
Ce stiu sigur e ca in weekend e full find atat de aproape de Brasov, iar rezervarile pentru zilele de weekend, se fac din timp. Ca la mai toate cabanele pe unde trec multi turisti.
Pe langa cabana, erau cativa magarusi, iar peisajul cu ei prin zona, era mai frumos. Bineinteles ca erau si caini. Cainii de la cabana. Cat am stat noi in cabana, cel mic (care intre timp s-a facut mare) a socializat cu noi, fiind hiperactiv :))
O mica paranteza. Postarile de pe blogul asta nu mai sunt de mult in ordine cronologica sau macar la zi. De exemplu, tura asta a fost facuta in primavara lui 2019 si eu o pregatesc acum de publicare, in ianuarie 2021.
Fac aceasta precizare pentru a evita confuzii, cu distantarea, accesul in interior, nepurtarea mastii, etc.
Revenind la povestioara noastra, dupa ce ne-am intors la cort, am stat afara la povesti, admirand privelistea spre Ciucas, Muntii Neamtului, Postavaru, orasul Brasov.
La un moment dat, spre apus, in Depresiunea Brasovului s-au adunat nori grosi, iar furtuna anuntata, s-a dezlantuit peste oras. La noi nu a ajuns nici o picatura de ploaie.
A fost interesant sa urmaresc furtuna care s-a abatut asupra Depresiunii Brasovului, fara sa imi fac griji ca ajunge si la mine.
Nu a plouat deloc, nici peste noapte. De ursi nu mai zic, nu am avut treaba si chiar am dormit bine. Niciodata nu las mancare in cort, nici macar ambalaje. M-am invatat asa, si dorm tare linistit oriunde pun cortul.
Apusul nu a fost extraordinar, si asta din cauza furtunii, insa tot a fost ceva de vazut, si anume furtuna.
Dimineata ne-a intampinat cu soare. Astfel de dimineti sunt preferatele mele. Sa ma trezesc pe munte, in bataia razelor soarelui care anunta o noua zi, senina, plina de intamplari si peisaje frumoase.
Pe langa cort, a venit si cainele mare, de la cabana. Foarte bland, ne-a privit cum am strans cortul si a stat la poze. Initial nu stiam care ii sunt intentiile, dar ne-am convins ca este doar curios si in cautare de socializare.
Locul de cort a fost perfect. Chiar daca eram aproape de cabana, tot nu am dormit cu mancarea in cort. Am gasit un loc sub niste pietre, la cativa zeci de metri. Niciodata nu dorm cu mancare in cort, indiferent ca sunt pe marginea drumului sau la 2000m.
Noaptea a fost linistita, fara vizite neplacute, fara galagie si fara vant, ceea ce ne-a permis sa ne odihnim chiar forte bine.
Ne-am apucat de strans cortul si sacii de dormit si cu parere de rau, am pornit la vale.
Coborarea am facut-o pe alt traseu, pe banda rosie, pe Drumul Familiar. Am pornit la 9 si dupa aproape doua ore eram in Dambul Morii, la intersectia tuturor traseelor din zona.
Ne intoarcem acasa cu gandul la cort, saci de dormit si poienite cu soare si abia asteptam sa mai prindem o fereastra in care sa putem dormi pe munte.
