Eclipsa de soare la 2000m, in Muntii Iezer-Papusa.

Nu stiu cum s-au aliniat planetele (la propriu si la figurat), ca am ajuns pe munte, in gol alpin, chiar in ziua cand era eclipsa partiala de soare.

Tura fusese planificata cu ceva timp inainte, fara sa realizam ca va fi eclipsa chiar in aceeasi zi. Cu doua zile inainte ne-am trezit si noi, si ne gandeam ca n-ar fi stricat niste ochelari pentru eclipsa, dar n-am mai reusit sa gasim.

Am pornit de dimineata si am ajuns in aproape 2 ore la Cabana Voina. Inainte de Campulung am prins o ceata densa pe sosea, de abia vedeai la 10 metri.

La Cabana Voina ne-am echipat si am intrat in sala de mese sa bem un ceai si o cafea. Tot atunci ne-am luat si niste palinca, sa avem la refugiu. Nu am mai carat cortul cu noi, caci chiar nu avea rost. Era o zi de octombrie, in timpul saptamanii, si puteam sa pun pariu ca nu vom gasi pe nimeni la refugiu.

N-am zabovit mult si am pornit la drum, caci nu voiam sa ne prinda eclipsa la jumatatea traseului, in padure sau in jnepeni.

De la cabana am mers pana la prima intersectie de trasee, si am continuat pe traseul marcat cu cruce albastra, pe langa albia raului Batrana.

Desi era toamna, calendaristic, padurea nu era foarte colorata. Chiar si asa, pe ici-colo, ne-am putut bucura de cateva peisaje de toamna.

Dupa aproximativ 40 de minute am ajuns la cealalta intersectie si am continuat pe traseul marcat cu punct albastru. Parasim drumurile forestiere si intram pe poteci, prin padure. Suntem singuri, si, din cand in cand mai facem galagie, sa nu avem surprize.

La un moment dat, undeva pe la 1500m altitudine, auzim din urma noastra niste voci, si ne bucuram ca nu suntem singuri prin padure. Nu suntem chiar speriosi, dar cu cat e mai populat un traseu, in teorie, scad sansele unei intalniri nedorite cu ursul. Noi ne oprim sa luam o gustare iar ei ne depasesc rapid, avand bagaj usor.

Desi era octombrie, incepuse sa se incalzeasca destul de rau. Scapam de straturile de haine in plus, si ramanem in tricouri. Noroc cu padurea care ne racoreste putin. La cum aratau lucrurile, parea ca ne asteapta o zi torida in golul alpin.

Pe la 1800m altitudine, cand iesim din padure si intram in jnepenis, se face ora de incepere a eclipsei partiale de soare. Inca nu se poate vedea nimic, mai ales ca noi nu avem ochelari si nu ne putem uita direct. Incerc sa filmez cate ceva, si apoi sa ma uit pe telefon, dar nu se intelege nimic.

Am grabit pasul si am ajuns la refugiu, asteptand un moment prielnic sa filmam eclipsa, astfel sa putem vedea si noi ceva. La refugiu ne intalnim cu cei doi drumeti care ne depasisera mai devreme, si stam impreuna sa prindem momentul prielnic.

Se risipesc putin norii, incercam sa filmam si sa ne uitam apoi pe filmare. In zadar, caci tot ce vedem pe filmare este o minge mare de lumina.

Asteptam un moment mai bun, desi nu stim exact ce asteptam.

Cumva a venit si acel moment. O pacla de nori suficient de groasa a acoperit soarele, cat sa se vada bine cu ochiul liber, fara sa ne temem ca ne stricam vederea, si fara sa acopere total eclipsa.

Cu ocazia asta reusim sa facem si ceva poze si filmari, iar de data asta se vede super.

Cei doi drumeti pornisera deja in drumul lor, caci voiau sa parcurga o portiune de creasta apoi sa coboare inapoi la Voina, pe alt traseu.

Totusi, cand s-a putut admira eclipsa, de bucurie, am inceput sa strigam unii la altii ” se vede acuuuuum”, in caz ca nu era evident pentru toata lumea.

Eclipsa a durat mai bine de o ora, asa ca am avut timp sa mergem si pana la lac, unde am admirat fenomenul oglindid in luciul apei. Ceva deosebit, sa poti admira o eclipsa de soare, fie ea si partiala, in apa uni lac glaciar.

Dupa ce s-a terminat eclipsa, ne-a cam luat lenea. Initial ne gandeam ca poate mai urcam in creasta, fara bagaj, dar am renuntat si am stat la soare, la relaxare. Am desfacut si sticla de palinca, pe care o cumparasem de la Cabana Voina. Pe la 5 ne-a cam luat somnul asa ca am decis sa dormim putin.

In refugiu exista doua incaperi, fiecare cu usa ei, iar intre ele un mic hol, chiar la intrarea in refugiu.

Apropo, spuneam la inceputul povestii ca puteam pune pariu ca vom fi singuri la refugiu. Daca pariai cu mine, pierdeai :)) Chiar am fost singuri. Sincer n-aveam nici un dubiu. Nu-mi planific turele cu dormit la refugiu, dar acum chiar nu avea rost sa car cortul. E doar a doua oara cand dorm intr-un refugiu. Prima oara s-a intamplat intr-o tura pe Moldoveanu, cand din cauza vantului, am fost nevoit sa dorm la Refugiul Vistea, desi carasem cortul cu mine.

Ne alegem fiecare cate o camera in care sa dormim, asta pentru ca cineva, nu spun cine, sforaie. :))

Dormim vreo doua ore, iar cand ma trezesc, afara e aproape noapte, bate vantul si e lapovita. De unde mai devreme stateam la soare, acum imi iau geaca de iarna pe mine. Nu prea e de stat afara, asa ca ramanem mai mult in refugiu.

Povestim despre alte ture, trecute sau viitoare, si mai luam cate o gura de palinca. Se face 11 si parca ar fi momentul sa ne bagam la somn.

Dimineata ne trezim in alt registru, caci vremea rea de seara, pare ca nici nu s-a intamplat. E soare, semn ca ne asteapta o zi torida de octombrie pe creasta. Mai bine asa, decat vant si ploaie :))

Mancam, ne strangem bagajele, si pornim la drum, in jur de ora 9. Mergem pe langa lac, pe marcajul punct albastru, si de aici in 20 de minute suntem sus.

Prima oprire am facut-o la Crucea Ateneului. De aici se vede foarte fain lacul. Mai vedem si Muntele Iezerul Mare, Plaiul lui Patru, Batrana si Papusa si chiar Piatra Craiului, dincolo de toate culmile Iezerului.

Ne plimbam de la o cruce la alta, facem poze si cateva filmari, apoi pornim la drum. De aici incolo traseul nostru este cel de creasta, marcat cu banda rosie, si, pentru o scurta portiune, tine drumul de creasta.

Ne gandim daca sa urcam si Vf. Iezerul Mic, dar decidem sa nu, si continuam spre Vf Izereul Mare. Ocolim si Varful Capul Catunului, pe curba de nivel si ajungem in creasta principala.

De aici incolo vom merge cu privelistea Muntilor Fagaras, pana in dreptul Varfului Batrana, de unde vom incepe coborarea.

Poteca nu tine creasta matematica, ci coboara putin, spre nord, si ocoleste Varful Iezerul Mare, pe curba de nivel. Mergem si noi pe acolo, caci nu tinem neaparat sa bifam varfuri, si ne hotaram sa oprim la Varful Rosu.

Dupa o ora si 40 de minute ajungem la Vf Rosu, unde facem o pauza mai lunga. Mancam ceva, ne relaxam la soare, ne delectam cu privelistile spre Varful Moldoveanu si admiram Culmea Mezea-Oticu. Ne gandim la cat de faina poate sa fie trecerea asta inspre Fagaras si ne promitem sa o facem candva.

Cu greu ne urnim din loc si ne facem planul pentru a doua jumatate a zilei. Cand am plecat de la refugiu am stabilit ca vom cobora pe la Batrana, sau, daca avem timp suficient, pe la Papusa.

Ajungem aproape de Batrana si ne uitam la ceas. Era ora 2. Am fi avut suficient timp sa ocolim si pana la Vf. Papusa, dar voiam sa plecam pe lumina acasa, caci era ziua mai scurta. Trecem de Curmatura Batranei, ajungem sub Varful Batrana si ocolim pe curba de nivel, spre Plaiul lui Patru.

Aici alimentam cu apa de la izvorul din poteca, si ne continuam drumul spre stana. E plin de cacareze dar oile au coborat deja. Mai facem cateva poze in directia Varfului Rosu si ne luam la revedere de la zona alpina a Muntilor Iezer-Papusa.

De la stana, incepe coborarea prin padure, care este destul de neplacuta, drumul fiind surpat pe aproape toata lungimea. Mai facem o ora pana la Cabana Voina, si chiar cand sa iesim din padure, intalnim niste oameni care se uitau la noi ca la felul 14 :))

Incheiem doua zile in Iezer, cu amintiri frumoase, cu bucuria ca am vazut eclipsa partiala de soare de la inaltime, si ramanem cu planuri pentru drumetii viitoare.