Cabana Varful Ciucas – Valea Berii

Cabana Varful Ciucas nu este chiar o cabana tipica de munte ci mai degraba un hotel sau o pensiune mai mare. Totusi, datorita pozitionarii, ofera atat privelisti superbe cat si variante de trasee multiple. Exista mai multe variante de a ajunge la Cabana Vf. Ciucas, insa depinde de unde vii, cum ai gandit traseul si unde vrei sa ajungi.

In Ciucas am mai fost, atat pe Zaganu-Gropsoarele, cat si la Varful Ciucas, atat vara cat si iarna. Nu vazusem cabana si nici nu ma gandeam ca o sa trec prea curand pe acolo, dar, s-a intamplat.

Culmea e ca am gasit camera libera, sunand cu o zi inainte. Era si weekend, deci sanse mici sa gasesti cazare acolo, de pe o zi pe alta.

Chiar si doamna care ne-a facut rezervarea a mentionat ca am fost norocosi. Tocmai anulase cineva o rezervare. Cu rezervarea facuta, plecam sa sarbatorim o ocazie speciala, cu o seara inainte, undeva prin centrul vechi.

Nu mai iesisem prin centrul vechi de cativa ani, cred ca de pe vremea cand eram dj. Am incercat noi sa ajungem cat mai devreme acasa dar nu prea ne-a iesit.

Dimineata, cand a sunat ceasul, parca nu mai aveam chef sa mergem :)) dar am reusit sa ne mobilizam si sa ajungem in Cheia, de unde urma sa luam rucsacii in spate, pe Valea Berii.

Aveam si varianta Muntele Rosu, insa am ales Valea Berii. S-a dovedit a fi un traseu destul de anost, 100% pe drum forestier.

Fiind inceput de primavara, speram sa gasim ghiocei dar si zapada, mai sus.

Am avut parte de ghiocei din belsug, prin padure.

Pe la jumatatea drumului, unde ne intersectam cu traseul ce vine de la Muntele Rosu, intalnim un grup venind chiar de acolo. Jumatate din grup e in blugi si in tenesi, dar cum or fi zis si ei “lasa ca merge si asa”.

Tot pe aici se gaseste si Fantana Prof. Nicolae Ioan, amenajata intre drum si rau. Alimentam cu apa proaspata si continuam spre cabana.

Dupa cateva curbe, drumul urca din ce in ce mai abrupt.

In spate se vede putin din Grohotis.

Tot din spate, vin cateva SUV-uri, si ne dam la o parte ca sa le facem loc. Din ce am inteles, pe aici urca toata lumea cu masina, asa ca nu ne miram prea mult.

Panta devine mai abrupta pe masura ce luam altitudune.

Cu vreo 50-100 de metri inainte de cabana, coteste mult la stanga, la fel de abrupt.

De aici vedem mai bine spre Grohotis dar vedem si spre Zaganu.

Si cu cat mai inaintezi cativa pasi, cu atat se arata mai mult, si din cabana si din munte.

Traseul asta a durat aproximativ doua ore si jumatate fiind unul lejer, cu tot cu panta lui. Dupa cum am constatat, nu are prea multe repere dar privelistea din zona cabanei merita sa urci, chiar si pe Valea Berii.

Ajunsi la cabana, suntem intampinati de frumusetile astea de pisici.

Ne cazam si repede ne asezam la masa. Se mananca bine aici si la preturi decente iar noi suntem rupti de foame. Nu prea am apucat sa mancam pe traseu. Ce-i drept nici nu prea iti venea sa te opresti, cu exceptia momentelor care au fost intr-adevar dragute. Ghioceii, izvorul, iesirea in golul alpin.

Dupa masa, iesim pe afara, in cautare de peisaje. Ne uitam spre Varful Ciucas fara sa ne gandim sa il si urcam. Pana la cabana nu am dat de zapada, insa de aici inspre Varful Ciucas, mai era destula zapada.

Peisajul de la Cabana Vf. Ciucas este generos. Vezi zona stancoaasa cu Varful Ciucas, intreaga creasta Zaganau-Gropsoarele, dar si o buna parte din Muntii Grohotis, de vizavi.

Urcam putin, de la cabana, in cautare de alte peisaje. Zona cu Varful Ciucas se vede mai bine de aici. Cred ca suntem pe Varful Chirusca. Este o antena aici, sau un releu, ceva de genul.

Ma gandeam ca ar trebui sa vedem si Siriul si nu m-am inselat.

Masivul Tataru s-ar fi vazut in dreapta de Siriu, dar vederea este blocata de Culmea Zaganu-Gropsoarele.

Incepe sa se insereze si incerca sa prind si eu niste cadre dragute, asa cum imi ies ele :))

Ne retragem inapoi la cabana, unde atmosfera e destul de linistita, comparativ cu ce ma asteptam eu sa gasesc :))

Nu e haos, nu prea e galagie, dar parca nici nu sunt foarte multi turisti.

Ramanem la cina si ne bucuram de mancarea calda si buna, dar si de compania pisicilor torcatoare, care ne dau tarcoale pe la picioare.

Bineinteles ca impartim mancarea cu ele si ne imprietenim si mai tare :))

Mi-a placut cabana asta. Si interactiunea cu personalul si curatenia si mancarea. Nu mai zic de pisici 😀

Eu am o pisica acasa si imi plac la nebunie, mai ales daca sunt prietenoase si stau la mangaiat.

O sa revin cu siguranta la Cabana Varful Ciucas!

Dupa o noapte linistita, ne trezim mai odihniti si pregatiti sa ne intoarcem acasa. Este o vreme mai inchisa iar asta se resimte si la temperaturi.

Luam micul dejun si apoi incepem scurta coborare spre masina. Am facut cam o ora si jumatate la coborare si am avut suficient timp sa vizitam cele doua manastiri din zona, pe care nu avusesem timp sa le vizitez niciodata, Manastirea Cheia si Manstirea Suzana.