Pe Varful Ciucas, la -20 de grade.

Pe Varful Ciucas nu ajunsesem desi cu Ciucasul facusem cunostinta cu o luna inainte, cand am urcat pe Varful Gropsoarele, toamna. Acum era 3 decembrie si iarna in Ciucas era deja prezenta. Auzisem cat de frumos este acest munte si il vausem in imagini si in video-uri. Ba chiar vazusem Ciucasul de pe Varful Postavaru si se pare ca tot alaturi de Ioan am ajuns si aici. Multe din drumetiile mele cat si primele contacte cu anumiti munti, au fost alaturi de Ioan.
Traseul propus incepea din Pasul Bratocea, pana unde am ajuns cu masinile, trecand de statiunea Cheia.

Aici zapada avea peste 30 de cm si cumva ne dadea de inteles ce ne astepta sus. Am pornit pe marcajul banda rosie, ce tine un drum forestier aproximativ 20 de minute. O panta printre copaci, ne-a dat putine batai de cap insa fara incidente.

Intr-o ora eram deja la gol alpin, probabil in Poiana Bratocei, unde vantul batea batea din ce in ce mai tare. Partea buna era ca in ciuda vremii reci, era soare si aveam vizibilitate destul de buna. Iesiti din padure, am inceput sa vedem Muntii Grohotisului si speram la privelisti mai cuprinzatoare, cu cat urcam mai sus.

Am continut prin Saua Tigailor iar dupa putin timp, am facut o mica sedinta pentru a evalua starea grupului dar si posibilitatile pe care le aveam la acel moment. Asta a fost si prima pauza de masa dar si ultima. Noroc cu adapostul lui Ioan, ca am putut sta feriti de vant, 10 minute, sa mancam ceva si sa ne mai incalzim putin.

S-a luat in discutie renuntarea la Varful Ciucas pentru a evita viscolul puternic insa mai nimeni din grup nu a agreat varianta asta. In fapt, venisem sa ajungem pe Varful Ciucas si iarna tocmai debutase, asa ca mari zapezi nu erau si pe vant tot mersesem pana aici.

Zis si facut! Am continuat pana pe varf unde am ajuns dupa aproape o ora de la ultima oprire. Ce am retinut in tura asta, pana sa ajung pe Varful Ciucas, este ca aveam nevoie de o cagula si o pereche de ochelari de schi. Ar fi fost foarte utile pe viscolul asta. M-am descurcat si cu bufful + banalii ochelari de soare.

Pe Varf erau doar cativa turisti veniti de la Cabana Ciucas iar pe traseu mai intalnisem un grup pe care l-am lasat sa ne depaseasca dar cu care nu imi aduc aminte sa ne mai fi intalnit la varf sau la coborare. Probabil au ajuns inaintea noastra si au avut un alt traseu de intoarcere, eventual tot pe Culmea Bratocea, pe unde si venisera.

Tot pe varf, viscolul era la el acasa. Temperaturile indicau cel putin -20 de grade iar viscolul iti ingheta fulgii de nea pe obraji. Nu aveam ochelarii potriviti iar in mers, de la buff, se aburau lentilele asa ca am avut de ales. Fie merg mai des cu bufful pe nas dar fara ochelari, fie fara buff dar cu ochelari.

Am mai alternat insa asta a fost ultima tura in care am venit fara ochelari de ski. In Cindrel, cateva luni mai tarziu am fost asa.

Nu am stat pe Varful Ciucas decat pentru cateva poze si fugariti de ger, am coborat din creasta la adapost.
Era in plan si un ocol pe la Varful Tesla insa cum am ales sa urcam pe Varful Ciucas, Tesla putea sa mai astepte, intrucat nu era foarte mult timp. Iarna se intuneca foarte repede pe munte dar aveam frontale. Problema era oboseala si gerul de sus dar ne descurcam noi, mai ales ca suntem cu Ioan.

Coborand cu Turnul lui Goliat la dreapta, nu am putut sa nu remarc, relieful caracteristic Ciucasului, cu aceste stanci care iti starnesc imaginatia.

Valea pe care am coborat ne-a ferit de ger si ne-a coborat destul de rapid in padure. Zapada depusa ne-a pus ceva probleme in sensul ca nu stiam ce e sub ea, dar ne-am descurcat. Am profitat de moment si ne-am dat putin pe derdelusul improvizat. Ioan a imortalizat momentul 😀

Pana sa intram in padure, am tot avut priveliste catre Varful Tesla, varf pe la care am fi putut ajunge si noi, daca nu am fi ales sa urcam pe Varful Ciucas, nu ca ne parea rau :))

Coborarea a fost lunga dar pe vale, vantul nu mai batea la fel ca in creasta iar totul devenise o plimbarica spre masini, chiar daca incepeam sa simtim oboseala.

Pe Valea Babarunca, am intalnit si un mic observator de animale. Nu as fi stat pe frigul asta intr-un loc, cateva ore, sperand sa vad un animal salbatic, dar candva poate voi veni pe munte, special pentru a sta la panda.

Este a doua oara cand vin in Ciucas dar nu m-am saturat de acest masiv minunat, asa ca va trebui sa revin vara, pentru a ma putea bucura la maxim de tot ce are de oferit Ciucasul, in special de peisajul stancos care a stat destul de ascuns in ceata si viscol.
Revenind la masini, peisajul arata asa.