Varful Ciucas in mai, din Pasul Bratocea.

Dupa ce cu un weekend in urma vazusem Ciucasul din Siriu, acum urma sa urc in Ciucas si daca vremea o permitea, sa vad si Siriul. Am pornit pe banda rosie din Pasul Bratocea, pentru ca am urcat cu niste prieteni ce nu au antrenament iar traseul asta merge in mare parte pe culme si nu are multe pante.
Mai facusem traseul asta in decembrie 2016 cand am urcat prima oara pe Varful Ciucas la -20 de grade, cu Ioan Stoenica.

Cu o zi inainte vazusem pe un grup de munte niste poze cu o vipera, chiar in Pasul Bratocea. Nu le-am mai zis de asta :)) Le-am zis la coborare cand am intalnit si noi un pui de vipera in poteca.

Pe la 10 am inceput sa urcam spre releu iar pana la Sfinxul Bratocei cred ca am facut aproape o ora, cu tot cu cateva opriri.
Nu urcam bine ca deja avem priveliste. Vedem statiunea Cheia, culmi din Muntii Grohotis iar putin contre-jour si Creasta Zaganul-Gropsoarele, unde am urcat tot in urma cu doi ani, intr-o tura cu Ioan Stoenica.

Dupa prima ora de urcat, unde si panta este accentuata, trecem de Coltii Bratocei si pentru prima oara vedem Bucegii, Baiului (Neamtului) si Piatra Mare. Ne oprim sa mancam si sa admiram privelistea iar dupa 10 minute pornim iar la drum.

Dupa cativa pasi apare si Varful Tesla, pe care il vazusem iarna in alte haine.

De aici pana in Saua Tigailor, suntem aproape ca la plimbare. Intalnim si cateva pete de zapada, facem cativa bulgari si mergem prin transeele facute de apa rezultata din topirea zapezilor.

Deja mergeam doar pe culme si incepeam sa resimtim caldura. Nu aveam crema de protectie solara dar aveam buffuri pentru cap.

Ajungem si in Saua Tigailor iar toata lumea e decisa sa urce si pana la Varful Ciucas. Pentru prima oara vedem Masivul Siriu cu Varfurile Siriu si Malaia si inconfundabila Poarta a Vanturilor.

In Saua Tigailor facem o pauza masa, admiram si Turnul lui Goliat, una din multele formatiuni de stanca din Ciucas iar apoi ne pregatim pentru ultima panta. .

Bun, pai haideti la deal :)) ca mai avem URCUSUL FINAL :)))))) Cred ca am zis vorba asta de vreo 3-4 ori :)) Nu ma mai credea nimeni dar se vedea foarte aproape Varful Ciucas.

Urcusul asta final ne-a luat cam 30-40 de minute ceea ce a dus timpul total de urcare cam la 3 ore si jumatate. Pe varf era multa lume, peste 20 de drumeti si o forfota continua.

Aici nu am stat mai mult de 10 minute. Am facut cateva poze la peisajele din jur dar si poze de grup apoi am inceput coborarea. Toata portiunea asta finala pe care am urcat-o in 40 de minute, am coborat-o in 15.

In Saua Tigailor am vrut sa mai lenevim putin dar cativa stropi de ploaie ne pun pe fuga. Se strangeau norii si ne gandeam sa nu cumva sa inceapa o furtuna. Ca orice drumet, de fulgere imi este frica, pe culmi sau in creste.

Am continuat sa mergem pana aproape de Coltii Bratocei, unde ne-am permis sa mai stam la soare pentru ca eram aproape de padure iar daca incepea ploaia, aveam timp sa ne adapostim. Ploaia nu a mai inceput, sau cel putin nu cat am fost noi pe munte. Aproape, se vedea o perdea de ploaie prin Muntii Tataru.

Am coborat la masina in Pasul Bratocea dupa 6 ore de umblat pe poteci iar toata lumea era incantata de traseul facut, sau cel putin asa a parut :))