Pe Varful Piatra Mare prin Valea Horvatca.

Nu mai facusem o drumetie de peste o luna si trebuia sa ies in natura, asa ca nu am ezitat cand am primit invitatia de a urca pe Varful Piatra Mare, pe o vale nemararcata.
Mai fusesem in Piatra Mare, chiar de mai multe ori, iar pe varf ajunsesem in vara lui 2017, dar nu prin Valea Horvatca.

Drumetia noastra incepea undeva din Timisul de Jos, la distanta mica de marcajul banda albastra, care duce la Canionul Tamina, pe unde urcasem in vara si pe unde aveam sa coboram de data asta.

De la locul de intalnire am pornit usor prin padure. Vremea era inchisa, insa nu aveam grija ca va ploua. In padure, poteca avea ceva al ei, pe care nu il pot descrie aici, acum. Era o poteca altfel si chiar am exclamat de cateva ori “ce poteca frumoasa”.

Poteca frumoasa se termina si ne continuam drumul prin valea care pare mai salbatica, pana ajungem la un mic canton.

Aici facem o pauza de hidratare cu ceai fierbinte dar si pentru o gustare. Pornim la drum dupa 10 minute si ne mai oprim la o casuta foarte inghesuita, al carui scop nu il cunosc. Probabil e folosita de ciobani sau ca observator, dar nu as putea spune cu precizie. Cred ca a mentionat Ioan, la un moment dat, scopul adapostului, insa nu am fost pe faza.

In continuare am urcat prin zapada, pana la un prim varfulet de unde am admirat Brasovul. Pana pe Vf. Piatra Mare mai aveam de urcat cam o ora dar mai intai am oprit la acest prim punct de belvedere.

Cu toate ca norii gri obturau mult din peisaje, cu cat ne apropiam de Varful Piatra Mare, cu atat peisajul era mai frumos. Bucegii erau ascunsi in nori, insa vedeam bine Postavaru si Brasovul, Muntii Ciucas, Muntii Baiului si chiar Pentelu (pe care l-a identificat Ioan). Norii grii erau adunati pe Valea Prahovei si ascundeau Bucegii dar spre Harghita si Ciucas, era mai senin.

De la varf urma sa vedem si mai bine aceste grupe de munti, plus Grohotisul care inca era ascuns.
Ajunsi la varf nu am zabovit prea mult pentru ca nu prea era vreme de stat, asa ca am facut cateva poze si am pornit in coborare, spre Tamina.

Daca vara am gasit magarusi, acum am intalnit caluti, in acelasi loc.

Pana la varf am facut cam 4 ore cu tot cu pauze iar coborarea a durat ceva mai putin, cam doua ore si jumatate.
Am coborat pe unde urcasem in vara, cand am urcat prima oara pe Varful Piatra Mare.

Ajunsi la intersectia cu Canionul Tamina, s-a luat in discutie un mic ocol pana la Canion, dar nimeni nu era dornic asa ca am coborat la masini in alte 30 de minute.
Totusi, pana sa coboram in DN, am avut surpriza sa vedem si Bucegii. Dupa ce o zi intreaga nu i-am vazut de norii gri, s-au aratat fix cand mai aveam putin si terminam coborarea.

Anul 2017 l-am incheiat cu urcarea in Piatra Mare iar in ianuarie 2018 am inceput cu o urcare pe Varful Nebunul Mare din Muntii Grohotis, fiind de altfel si prima mea intalnire cu varfurile Grohotisului.