Cum a fost in Penteleu cu 40 de drumeti necunoscuti.

Dupa turele cu Ioan si turele pe care le mai fac in regim propriu, s-a intamplat sa ajung pe munte cu un grup de peste 40 de oameni, pe care nu ii cunosteam. De la tura de 3 zile din Muntii Vrancei, nu mai mersesem pe munte si simteam chemarea. Doar ca nu prea aveam cu cine sa merg. Ioan nu mai organizase nimic in ultima perioada iar tentativa mea de a pleca singur in Baiului, a fost anulata inainte a fi confirmata.

Spre sfarsitul lui noiembrie am vazut pe Facebook un eveniment organizat de un anume club, caruia nu o sa ii dau numele, din mai multe motive.
Drumetia propusa era in Muntii Buzaului, in Penteleu si presupunea o tura de o zi in care sa urcam pe varful cel mai intalt, cu acelasi nume si cu o inaltime de 1772 de metri. Mi s-a parut o drumetie lejera, in munti mai mici si probabil fara zapada.

Chiar daca mergeam cu necunoscuti, nu simteam sa fie vreo problema. Am vazut intre timp ca au dat join la event mai multe persoane cunoscute, cu care am fost in drumetii insa am constatat la fata locului ca nu mai venisera.

Initial se vorbise sa mergem cu masinile personale insa s-au inscris multi drumeti si s-a apelat la un autocar. Am plecat din Bucuresti pe la 6:10 si am ajuns in Varlaam cam pe la ora 11, destul de tarziu.

Din Varlaam am mers pe jos cam 6km, pe un drum (cred ca Cernatul se numeste) unde autocarul nu a mai putut merge. Gandul trist era, ca tot drumul asta urma sa il facem si la intoarcere dar asta e, am zis eu la momentul ala.

Trebuia sa ne intalnim la cabana ocolului silvic de la pod, unde ne asteptau o parte din colegii de tura (printre care si unul dintre organizatori), care venisera cu masinile proprii (foarte inspirati). Pana la cantonul ocolului silvic am intalnit intersectia marcajelor triunghi albastru cu banda rosie. Ne-am intalnit cam 500 de metri mai incolo si in loc sa ne intoarcem sa intram pe banda rosie, am mers inainte pe acel drum.

Tablitele cu traseele ne aratau ca mergem in directia buna, desi vazusem banda rosie pornind direct din drum, prin padure, pe un traseu putin mai inclinat, pe unde se scurge un paraias.

La urmatoarea bifurcatie, o parte din grup, inclusiv eu, am cotit dreapta pe un drum care incepea sa urce insa dupa cativa pasi am fost intorsi de unul dintre organizatori, care era mai in spate si care a realizat ca am gresit drumul, sau cel putin asa credea el.
Ne-am intors din drum, am discutat si am decis sa nu ma bag prea tare, alegand sa merg pe mana organizatorilor.Am continuat drumul care mergea inaintea si nu cel pe care urcasem noi.

Drumul asta nu urca deloc si ne indepartam din ce in ce mai tare de marcajul pe care il vazusem cu cativa km in urma iar pe aici nici urma de marcaj. Logic era sa fi mers din prima pe unde era vizibil marcajul si daca nu intrasem pe banda rosie inainte de cabana, drumul care urca la dreapta, parea potrivit pentru a intersecta marcajul ceva mai sus.

Cu cat mergeam mai mult, cu atat eram si mai sigur ca nu mergem pe unde trebuie. Am intrebat si alti colegi de drumetie care erau pe langa mine (eram rasfirati pe 200 de metri, cel putin) dar nimeni nu avea vreo idee.

Doua masini care veneau din sens opus, ne-au confirmat ca suntem pe drumul gresit si ne-am intors, insa asta a insemnat un ocol de 5 km in total si noi practic inca nu incepusem traseul. Deja mersesem cam 10-11 km si inca nu intrasem efectiv pe traseu. Super organizare :))

Hai sa mai fac o poza.

Am evitat sa discut direct despre asta si nu am facut mare tam tam, decat cateva glumite pe ici colo cu cativa drumeti, fara sa le spun ceva organizatorilor.

Imi parea rau ca nu am fost mai insistent si eu si ceilalti care aveau habar, in momentul cand s-a decis ca drumul ala pe unde o luasem initial, nu era bun. Dar am zis sa nu ma contrazic eu cu organizatorii, care se presupune ca erau mai pregatiti decat mine.

Dupa ce ne-am intors si am revenit la bifurcatia cu pricina, de-abia puteam considera ca incepem urcarea. Era aproape ora 14:00 iar noi cred ca eram cam la 1000m altitudine iar drumul plin de noroi, ingreuna fiecare pas. Peste aproximativ 40 de minute, forestierul pe care mergeam intalneste banda rosie care vine din dreapta, de prin boscheti.

Deja aveam niste dureri la anumiti muschi din zona femurala si ma gandeam sa ma intorc la autocar dar am zis sa nu cedez. Stiam ca nu mai ajungem pe nici un varf dar eram ok cu asta. Marcajul mai parasea drumul din cand in cand, ca sa ne mai scuteasca de cateva serpentine. Prin padure mai erau frunze pe jos si nu te umpleai asa mult de noroi.

Pe inserat am iesit din padure si am ajuns la golul alpin unde era o stana.

Am mancat ceva, ne-am odihnit putin, am facut ceva poze si apoi am urcat pana la punctul de belvedere.

De aici puteam vedea Varful Penteleu dar pana acolo s-ar mai fi facut cam o ora iar eu nu as mai fi mers.

Nici nu s-a mai luat in calcul urcarea pe varf si dupa aproximativ 10 minute, am inceput sa coboram. Daca nu am ajuns pe varf, macar am prins apusul intr-un gol alpin.

Fiecare pas pe care il faceam insemna durere dar nu ma plangeam si strangeam din dinti fara probleme. La coborare totul a fost mai ok pentru ca nu mai trebuia sa ridic piciorul atat de mult iar durerea era mai scazuta. Toata coborarea am facut-o la frontale, prin noroi gros. Am mai mers noaptea prin padure cand am urcat pe Parangul Mare.

Nu am mai gresit drumul la coborare, ba chiar am coborat pe unde vazusem noi marcajul prima data, scutind astfel o portiune de cel putin 1.5-2km. Totusi, de aici mai aveam drumul ala de 6 km inapoi la autocarul care ne astepta in Varlaam si lumea era epuizata. O drumetie care trebuia sa dureze 6-7 ore, a durat cam 10 ore si a insumat mai bine de 35 de km.

Asta a fost prima si ultima oara cand merg pe munte cu grup de 40 de oameni. Poate m-am obisnuit eu cu grupuri mai mici. Per ansamblu nu imi pare rau ca am participat la drumetia asta, pentru ca am pasit pentru prima oara in Penteleu si am prins si un apus dragut. Voi reveni sa urc pe varf, pentru ca vreau sa vad privelistea spre Muntii Vrancei dar probabil singur sau in grup restrans.

In final voiam sa mentionez ca nu vreau sa fac reclama negativa clubului respectiv, tocmai de aceea nu am mentionat numele si nici nu am mai intrat in alte detalii. Daca cineva din grupul respectiv va citi vreodata acest jurnal, poate va realiza ca a fost vorba de aceasta drumetie, “organizata” de respectivul club. Totusi, ma gandesc cu groaza ca sunt oameni care organizeaza ture pe munte si gresesc drumul sau se orienteaza prost sau si mai rau, se epuizeaza (da, am auzit de organizatori care s-au epuizat si nu mai puteau continua). Mare atentie cu cine mergeti pe munte!

PS: Am observat in prima mea tura cu 40 de oameni, ca in asemenea grupuri nu se fac pauze de masa in mod organizat. De parca atunci cand faci efort nu ai nevoie de mancare. Sigur ca nu ma oprea nimeni sa mananc, dar mancam un baton din mers, fie nu mancam. Daca te opreai, nu te astepta nimeni si ramaneai singur in padure,cu mult in spatele celorlalti. Dar cine mai are timp de popas pentru masa cand greseste drumul si merge 35 de km?

Nota pentru cei care vor sa faca traseul
Hartile cu Penteleu nu sunt foarte acurate.
Pana la podul de la cantonul silvic, veti intalni marcajul triunghi albastru, urcand la dreapta pe un forestier. Mergeti inainte si dupa cateva sute de metri veti intalni marcajul banda rosie, care nu urmareste drumul, ci apare de-odata pornind prin padure in sus, direct din drum. Totusi, daca ratati banda rosie de aici, veti ajunge la cantonul silvic si la podul unde se gasesc cele doua indicatoare de la inceputul postarii. De aici mergi tot inainte pe acelasi drum cateva sute de metri, avand raul pe partea stanga. La bifurcatie parasesti drumul si urci pe forestierul care face dreapta. Pe drumul asta nu apare nici un marcaj dar dupa 30-40 de minute, vei intalni banda rosie care pornea direct din drum.