In Muntii Baiului, spre Vf Mierla, pe o vreme superba in noiembrie si culori de toamna.

In Muntii Baiului nu facusem nici o drumetie, desi ii tot admiram din Bucegi si faceam planuri pentru o tura pe Baiul Mare.
Nu a fost cazul acum, pentru ca nu am ajuns pe cel mai inalt varf, Baiul Mare ci doar pe Varful Mierla, de doar 1660m. Astia sunt muntii aia pe care nu prea ii baga nimeni in seama si pe langa care am trecut cu totii, de fiecare data cand am mers pe Valea Prahovei.
Muntii Baiului se vad foarte bine din Bucegi si cu toate ca nu au o arhitectura speciala, iar multi drumeti spun ca este un munte monoton, Baiul are farmecul lui. Daca imi placea cum se vede Baiul din Bucegi, imaginati-va cum m-am bucurat la aceasta priveliste.

Cum destinatia noastra era pe Valea Prahovei, nu am mers cu masinile ci am ales trenul. Am coborat in halta Valea Larga, am urcat treptele care duc in DN iar de aici am inceput urcusul direct pe culme.

Nu imi aduc foarte bine aminte, insa tind sa zic ca nu era traseu marcat pe acolo. Cred ca am urcat pe Culmea Gagu Mare.

Am urcat abrupt cam o ora, pana am iesit la un prim gol alpin. Aici am admirat o padure de zade frumos colorate pe langa care am continuat urcarea spre Varful Mierlei.

Vremea era perfecta si nici nu ziceai ca suntem in noiembrie. Incepem sa vedem Bucegii iar cu cat urcam, ii vedem si mai bine, mai impunatori. Pe vremea asta nici nu iti mai vine sa mergi ci pur si simplu sa stai si sa admiri peisajele astea incredibile. Nu stiu ce ma impresioneaza mai tare. Abruptul Bucegilor sau culorile de toamna din Baiului.

De la golul alpin, am continuat urcusul spre Varful Mierlei, pana la care ne-am mai oprit o data la o stana, unde am mancat si ne-am batut cu putina zapada existenta.

Am continuat sa urcam spre varf iar pe la pranz eram in creasta si faceam un live pe facebook :))

Am facut poze de grup pe Varful Mierlei, apoi am continuat pe creasta sudica. Mergeam in directia opusa Varfului Baiul Mare, unde imi doream foarte mult sa ajung, dar stiam ca o sa ajung curand si acolo. Chiar mai curand decat imi puteam imagina, pentru ca urma sa ajung peste 2 saptamani si pe Baiul Mare, tot intr-o drumetie cu Ioan Stoenica.

Daca pana pe Mierla am facut mai cam 4 ore, coborarea a fost mult mai rapida. Nu cred sa fi facut mai mult de doua ore pana la gara din Posada.

Cu toate ca scopul nu a fost urcarea pe Varful Baiul Mare, m-am bucurat ca l-am putut vedea atat de aproape incat sa il pot identifica atunci cand il voi vedea din Bucegi sau din alti munti apropiati.