La snowboard in Azuga, ianuarie 2019.
Pe blogul asta mai postez din cand in cand si altceva, pe langa drumetii. Desi are legatura tot cu muntele, snowboarding-ul nu este poate pe gustul tututor. Dar din turele mele pe partie, ma intorc cu niste amintiri faine iar pozele rezultate, nu au cum sa treaca neobservate de catre iubitorul de munte, chiar daca nu practica sporturi de iarna.
In sezonul 2018-2019 nu ma dadusem cu placa la Azuga, ci doar apucasem sa fac un mic traseu spre Culmea Petru Orjogoaia, pana la un punct. La cateva saptamani am revenit si pentru partie.
La baza partiei, imi atrage atentia acest panou. Mi-a sarit repede in ochi gresaela de tipar. Voi o vedeti?
Daca nu o vedeti nu va mai chinuiti sa cautati. Au scris in loc de “schi alpin”, “schi aplin”. Au dat asa la tipar, asa l-au primit, asa l-au pus.
Vremea a fost minunata, perfecta pentru snowboard: soare, senin, fara vant. Nu am mai apucat sa mai ajung si a doua oara pe partiile de la Azuga in 2019, dar nu imi pare rau, caci am mers mai des la Poiana Brasov, unde partiile sunt diverse si la alt nivel .
Chiar si asa, merita sa mergi la Azuga pentru o zi de ski/snowboard. E liber, e telegondola in loc de telescaun, sunt privelisti superbe, iar daca e si zapada, e perfect. Merita sa vii la Azuga daca locuiesti in Bucuresti, Ploiesti sau in general, in orase apropiate. E mai fain fata de Predeal, pentru snowboard. Nu avem portiuni de partie fara inclinatie asa ca e ideal pentru snowboard. Exceptie face portiunea de la telegondola, pana la partia Cazacu.
De sub Popasul Uriasilor, de unde incepem coborarea pe Partia Sorica, vedem Bucegii in toata splendoarea lor, dintr-un unghi ceva mai bun ca la Predeal.
De la Predeal se vede si putin din Piatra Craiului, insa de aici, unghiul nu este la fel de deschis ca la Predeal, asa ca nu vedem Craiul, care ramane ascuns dupa Bucegi. Chiar si asa, daca e senin se vede Magura Codlei, din Muntii Persani.
Ceva mai aproape avem privelisti cu Postavaru, Clabucetul Azugii, Masivul Piatra Mare, Muntii Neamtului(partea nordica a Muntilor Baiului) si o buna parte din Baiului (partea sudica).
Pe la pranz, imi place sa iau cel putin o pauza mai mare. La Azuga, sus, ai unde sa stai, sa te odihnesti si sa admiri privelistea. Dupa ce te dai jos din gondola, mai faci cativa pasi, pana mai sus, in caz ca nu e deschis la Popasul Uriasilor.
Ai si alta perspectiva de aici.
Pe partie nu am stat foarte mult. Am luat ski pass de 4 ore asa ca pe la 2 si ceva, faceam deja ultima coborare.
Drumul de 3 km spre gara l-am facut pe jos, iar la gara am remarcat, pentru prima oara, aceasta placuta care marcheaza altitudinea la care ne aflam.
Chiar daca am plecat devreme de pe partie, tot m-a prins noaptea pe drum, mai precis in tren.
Alt apus in tren. Nu ma plang.
Intre timp, pana sa postez tura asta din 2019, am ajuns pentru prima oara la snowboard in Azuga, in 2020. Revin cu impresii si poze noi.
