Lacul Vulturilor – Singur in Masivul Siriu.

Lacul Vulturilor nu era destinatia preferata pentru tura asta dar cum inca in muntii inalti, mai era zapada, am zis ca e perioada numai buna de mers in munti mai mici, plus ca in Siriu nu urcasem pana acum.

Nu mai fusesem pe munte de la sfarsitul lui martie, cand am fost cu placa in Poiana Brasov iar in drumetie fusesem ultima oara in ianuarie, pe Varful Nebunul Mare din Muntii Grohotis.

Nu rezist o luna intreaga fara sa ajung pe munte asa ca de vreo 2 saptamani tot aveam in cap ideea fac o drumetie, doar ca nu stiam unde si nici cu cine.

In weekendul in care m-am hotarat eu sa merg pe munte, Stoenica avea o drumetie in Cernei si Mehedinti dar am ales sa nu merg pentru ca era vorba de 4 zile si mai aveam treburi de facut, nu puteam sta 4 zile.
Mi-am cautat o destinatie de o zi, eventual sa dorm la o cabana. Initial ma gandeam sa merg fie la Curmatura fie la Malaiesti dar am renuntat la ambele idei pentru ca nu raspundea nimeni la telefon si nu am vrut sa merg la ghici sau sa car cort.

Pana la urma m-am orientat catre munti mai mici.
Aveam de mult in plan sa ajung in Masivul Siriu, la Lacul Vulturilor. Mai fusesem prin zona in 2017, cand am trecut pe la Lacul Siriu iar prin Muntii Buzaului mai fusesem si in noiembrie cand am incercat sa urc pe Varful Penteleu dar nu am mai ajuns pana pe varf.

Si acum era sa nu mai ajung, deloc. Cand a sunat ceasul nu mai aveam chef sa conduc singur, asa ca m-am culcat la loc. M-am trezit pe la 7 in cele din urma si am zis sa merg, totusi, pentru ca in Bucuresti m-as fi plictisit si apoi mi-ar fi parut rau ca nu am mai plecat.

De acasa am plecat pe la 8 iar la pe la 10:30 treceam de Nehoiu. Ajuns la Lacul Siriu, am oprit sa fac cateva poze pe fuga.

Mai in fata apare si Viaductul Stanca Teharau dar cum eram pe graba, nu m-am mai dat jos din masina ci am facut poza direct din masina, prin geamul lateral :)) Cum-necum, poza a iesit super si acasa am realizat ca apare si Varful Siriu in poza.

Am ajuns pe la 11 si jumatate la capatul Lacului Siriu, si mai ca era sa ratez drumul care duce spre Cabana Valea Neagra.
Am inaintat pe un drum de tara cam 5 minute pana am ajuns la un pod de lemn sustinut de cabluri, unde am lasat masina. Pe pod se trece si cu masina dar nu avea rost.

Cam tarziu pe traseu
Cand am plecat de la masina, cu rucsacul in spate, era 11:45, o ora cam tarzie pentru plecat in drumetie. Daca ma gandesc bine, nu am plecat niciodata asa tarziu pe traseu. Dar am calculat timpii bine.
In poienile de langa Cabana Valea Neagra, oile pasteau linistite iar Raul Buzau parca imi facea cu ochiul sa imi petrec ziua pe marginea lui.

Eu aveam alte planuri asa ca am inceput urcusul prin padure. Pana sus cica fac doua ore si jumatate. Mai vedem.

In prima ora nu am intalnit decat un cioban si din cand in cand mai faceam galagie, sa nu cumva sa am surprize prin paduricea asta. Poteca merge uneori pe drum, alteori taie serpentinele si dupa o ora de urcus, ajung in punctul asta cu priveliste.

Inaintez si ajung la o zona cu padure tanara unde este si o bifurcatie iar eu trebuie sa o iau la stanga.

Tot mergand si facand galagie, incep sa aud si eu niste voci mai in fata. AJung din urma un grup de peste 20 de drumeti, cu care schimb cateva vorbe in timp ce urcam panta cea mai accentuata a traseului. Depasesc si in 10 minute ajung la primul punct de belvedere de unde se vede localitatea Crasna, alt punct de plecare spre Muntii Siriului.

Tot de aici se vad si Muntii Vrancei, Varfurile Goru si Lacauti.

Daca pana aici a fost putin de urcat, de aici drumul merge plat, prin padure mai mult.

Desi ma gandeam ca va fi mai scurta aceasta portiune, constat ca fac 30 de minute pana la Poarta Vanturilor, unde ca reper avem o cruce.
Putin inainte de Saua Vanturilor, ies din padure si vad in stanga mea Varful Siriu (Bocarnea) iar in dreapta Masivul Ciucas.

Din Saua Vanturilor mai este de mers foarte putin pana la Lacul Vulturilor dar pana sa ajung acolo, vine moartea pasiunii.

Las in spate Varful Siriu, trec pe langa Lacul Sec si voila! Lacul Vulturilor

La 2 si 45 eram la Lacul Vulturilor, deci am facut cam 3 ore pana sus.
La lac erau peste 100 de oameni asa ca nu am stat foarte mult. Am mancat ceva am facut cateva poze, am admirat apoi am pornit inapoi pe acelasi traseu. Cat am urcat pana aici m-am tot gandit daca sa urc si pe Varful Malaia sau pe Bocarnea, insa ajuns la lac, nu am mai avut tragere sa urc si pe varfuri, mai ales ca voiam sa cobor la masina pana la 5, ca sa nu conduc pe intuneric pana in Bucurest.

Nota pentru drumeti.
Citisem multe jurnale despre Muntii Siriului, in special despre acest traseu si din ce intelesesem, era un traseu cu multe bifurcatii. La fata locului asa a si fost, insa traseul este marcat foarte bine si nu ai cum sa te ratacesti daca esti atent la traseu.
Eu nu am obiceiul de a descrie traseele in detaliu ci mai degraba sa povestesc din perspectiva mea, care uneori este destul de seaca. Nu sunt neaparat un bun povestitor :))
Daca vreti sa planificati o tura aici, va recomand Episodul 16 din emisiunea “Pe Poteci Spre Inima Ta” cu Ioan Stoenica.
Nu doar ca o sa vedeti exact unde parasiti asfaltul, unde lasati masina, ce repere sa va luati pe traseu dar o sa aveti parte si de indicatii cu privire la muntii care se vad imprejur si nu numai.