Lacul Caltun – O noapte la cort.

Lacul Caltun era pe lista mea de ceva timp si parca acum era un moment numai bun. Dupa tura cu dormit la cort, de pe Valea Sambetei, am zis sa facem cumva si sa mai prindem o iesire cu cortul, in muntii inalti, pana sa vina vremea rea si zapada.

Cam la o luna de la tura in care am incercat sa urcam pe Varful Dara si Hartopul Darei, am pornit intr-o alta drumetie cu dormit la cort, tot in Muntii Fagaras.
De data asta am ales sa urcam pe al doilea cel mai inalt varf din tara, si anume Varful Negoiu.

In Fagaras mai fusesem de doua ori, in 2017, odata cand am dormit la cort langa Lacul Capra , si alta data cand am urcat singur pe Acoperisul Romaniei, Varful Moldoveanu.

Pe Negoiu nu ajunsesem inca, asa ca era o premiera atat pentru mine cat si pentru prietena mea.
Am ales sa facem traseul in 2 zile si sa nu il grabim intr-o zi, asa cum vad ca fac foarte multi drumeti. Aveam in plan sa dormim la Lacul Caltun, daca totul iesea cum planuisem si aveam o vreme favorabila.

Bineinteles ca nici de aceasta data nu am oprit la Cetatea Poenari. E a nu stiu cata oara cand o las pe alta data. Totusi, am oprit de cateva ori pe drum si anume la Vidraru si la Cascada Capra. 

Am pornit cu rucsacii in spate, de la Balea, undeva pe la ora 11:40, asta dupa ce drumul din Bucuresti pana la Lacul Balea a durat mai mult decat ne propusesem. 
Am parcat la vreo 150 de m dupa tunel si cabanutele cu mancare si tot felul de gablonturi, inainte de prima curba, intr-un loc unde gasim mereu parcare.

Incepem drumetia cu un urcus, pe cruce rosie, inspre Culmea Balii si Saua Paltinului, trecand pe langa o cabana salvamont.

Culmea Balii este stancoasa, ingusta si spectaculoasa iar eu eram nerabdator sa ajung in Saua Doamnei sa o vad mai de aproape.

Vremea pare ca tine cu noi, desi, cat urcam noi panta asta, se inoreaza putin. Nu imi fac griji si ne bucuram ca nu ploua si nici nu pare sa fie vreme de ploaie, cu tot cu norii astia pufosi . 

Urcand pe poteca in serpentine ma intreb daca nu era mai bine sa urcam pe banda albastra, de la Cabana Balea. Era o varianta mai lunga dar mai domoala. Nu ma plang, dar prietenei mele cred ca i-ar fi priit o urcare mai domoala, asa de inceput.
Ajungem dupa vreo 30 de minute in Saua Doamnei de unde vedem deja Valea Doamnei si un mic laculet. Nu putem sa nu ne intrebam daca ala o fi Lacul Doamnei, desi pare cam mic.
Aici facem o prima oprire de 5 minute pentru poze si ca sa ne mai tragem sufletul.

 Urcarea asta pe Muntele Plaltinu, intre Saua Doamnei si Saua Paltinu, este putin abrupta si expusa, insa, cu atentie, se trece fara probleme, pe vreme buna. Apar in cadru cele doua varfuri, Lespezi si Caltun.

Ajunsi in Saua Paltinului(2345m), intalnim si traseul banda albastra, cel care venea de la Balea cat si banda rosie, traseul de creasta pe care vom continua drumetia spre Lacul Caltun. In directia cealalta se ajunge in Saua Caprei.

Intre timp ni se arata si Lacul Doamnei, cel adevarat :)) Ma bucur ca norii nu au pus stapanire total pe creasta si ca inca mai vedem inspre vai, atat spre nord cat si spre sud.

Mergem putin pe plat si ne bucuram de plimbarea pe acest mic platouas ca si cum am fi undeva in Bucegi. Ajungem apoi la o zona cu lanturi si poteca ingusta, undeva sub Turnului Paltinului. Si aici se trece usor, cu atentie.

De aici traseul devine din ce in ce mai spectaculos, desi norii au pus stapanire pe vaile nordice. Nu ma mai satur de facut poze! In toate directiile! Spre Valea Doamnei, spre Valea Paltinului si in putinele momente de vizibilitate, spre Varfurile Laitel, Lespezi si Cornul Caltunului. Ne uitam si in spate, spre est, undeva admiram Varfurile Arpasul Mic, Buda, Raiosu si Museteica.

Pana in Varful Laita, poteca trece pe partea nordica a crestei, pentru o scurta vreme. Pentru 5 minute,  fiind pe partea nordica, invaluita de nori, nu vedem decat pietrele de langa noi. Ceata facea ca pasajul asta sa para atat enigmatic cat si primejdios, venit de nicaieri.

Dupa Saua Laitel, iesim putin din nori si incepem sa ne gandim la urcarea pe Varful Laitel. Pana acum am urcat ce am urcat, dar am tot ocolit varfurile. Urmeaza o urcare solicitanta.

Inainte de urcarea pe Varful Laitel, mai sunt cateva zone ce pot pune pericole pe vreme rea, dar acum trecem in siguranta, fara nici o problema. Ba chiar pot spune ca este una dintre cele mai spectaculoase pasaje de pana acum.

Aici, avem nevoie si de maini, pentru a trece mai departe.

Nici bine nu incepem urcarea pe Laitel si ne intalnim cu un grup de drumeti echipati foarte rudimentar. Pantaloni scurti, tricouri, adidasi chiar si tenisi. Facem loc sa coboare iar noi continuam spre varf. Din pacate, cred ca este o scena clasica pe traseul asta, una bine cunoscuta de salvamonstii de la Caltun.

Ma asteptam sa fie mai istovitoare urcarea asta, dar, cumva, nu este asa. Aproape pe varf, speram ca dincolo de acesta, sa vedem ceva, printr-o spartura in nori, oricum, numai sa vedem ceva.

Nu a fost cazul :)) Nori si iar nori. Se vedea poteca pe care urma sa coboram, insa vizibilitatea era redusa la vreo 20-30 de metri. Si imi doream mult sa vad zona asta de creasta, de la Varful Laitel pana la Lacul Caltun, dar si Negoiu. In acel moment ma gandeam ca poate o voi vedea maine, la intoarcere, asta fara sa stiu ca nu vom mai veni pe acelasi traseu, desi asta era planul initial.

Am ajuns Pe Laitel pe la 3 fara 10, dupa aproape trei ore de mers, de la masina. Discutasem despre urcarea pe Negoiu dar in conditiile de la acel moment, am decis sa lasam pe a doua zi dimineata si sa oprim la Caltun. Era ceata si tarziu plus ca eram si obositi de pe drum, treziti de dimineata.

Pornim spre Lacul Caltun pe ceata si abia vedem la 20 de metri in fata.

Coborarea de pe Laitel a durat vreo 30 de minute iar in momentele cand norii dispareau subit, am vazut si Valea Caltunului, vale pe care urma sa coboram urmatoarea zi, fara ca noi sa stim asta, inca.

Tot mergand, ne-am trezit cu refugiul nou la mica distanta in fata noastra.

Spre Negoiu nu vedem mare lucru dar macar Lacul Caltun nu e acoperit de ceata si fac o panorama draguta.

Pana am coborat la lac, pana am montat cortul, s-a facut 4.

Am mancat, am facut alte cateva zeci de poze Lacului Caltun, inspre Negoiu, spre Valea Caltunului si abruptul stancos de sub Lespezi dar si o plimbare prin zona lacului, pe la refugiul vechi.

Zona lacului era curata, cu locuri de cort gata amenajate, cateva zeci, imprejmuite cu piatra, cam 20-30 de cm, sa apere de vant. M-am bucurat tare sa gasesc loc de cort asa repede, si asa drept, fara pic de denivelari. Pare putin ciudat peisajul, cu atatea locuri nivelate pana la pamant, dar cred ca e o idee practica, daca tot e zona atat de cunoscuta si atat de tranzitata. Curatenie sa fie!

A tot trecut lume, pana sa adormim noi. Ne-am bagat devreme in cort, pana in ora 19:00. Pana atunci am tot stat pe langa cort, in ideea ca poate se sparg norii si vad ceva inspre Negoiu. Prietena mea era deja in sac, genera caldura si se pregatea moral pentru urcarea pe Negoiu.

Corturi nu prea erau, doar noi si inca un temerar cu un cort de o persoana, ceva mai jos de noi, spre vale.

Mi-a parut rau ca nu am mai stat pe afara, dar daca tot era vremea cam inchisa, am zis sa profitam de oazie si sa dormim pe saturate. A doua zi aveam trezire pe la ora 5:30, in ideea de a incepe cat mai devreme. Stiam ca va fi o zi lunga.