De la Caltun pe Varful Negoiu.

Spre Varful Negoiu prin Strunga Doamnei, banda galbena

Spre Varful Negoiu prin Strunga Doamnei, banda galbena


Acest articol este continuarea articolului “Cu cortul la Caltun“. Cum era prea mult de povestit si prea multe poze de adaugat, l-am impartit in doua. Daca nu ai citit acel articol, iti recomand sa o faci, inainte de a citi mai departe. Merita, macar pentru peisaje 😀

Azi va povestesc si va arat, cum a fost pana la Varful Negoiu si inapoi la Lacul Balea.

Dupa o noapte la cort, langa Lacul Caltun, ne-am trezit cu noaptea in cap, in speranta ca vom prinde vreme senina si nu vom urca prin ceata. Pe la 5 si ceva era inca intuneric si cam frig. Nu voiam sa mergem la frontale, asa ca ne-am bagat inapoi in sacii de dormit si am mai dormit pana pe la 6:30.

Dupa ce am mancat ceva, ne-am facut curaj si am strans cortul. E asa frumos in drumetie, dar si sa lenvesti pe langa cort.

La fel ca noaptea trecuta, era ceata si o vreme care nu prea te facea sa o iei la pas spre Negoiu.

Pe la 7:20 ne punem in miscare si dupa ce ocolim Lacul Caltun, incepem sa urcam pietroaiele spre Portita Caltunului. Este cam racorica, dar ne incalzim imediat pe urcarea asta.

Pe masura ce urcam, vedem Lacul Caltun, dintr-o alta perspectiva.

Lacul Caltun, vazut la urcare spre Portita Caltunului. 8AM
Dupa cateva minute, vine ceata.

Trecem pe langa o mica limba de zapada la baza abruptului Varfurilor Lespezi si Cornul Caltunului.

In 40 de minute ajungem in Portita Caltunului. Greu la deal, de dimineata.

Continuam pe banda rosie inca vreo 20 de minute, pana ajungem la intersectia cu traseul care duce prin Strunga Ciobanului, iar in alte 20 de minute, deja intalneam banda galbena si urcam prin Strunga Doamnei.

“Da, am inteles. Pe acolo, pe acolo. Danger, danger, bla bla”
Mare greutate nu e, dar daca te dezechilibrezi si pici pe spate, se lasa cu traume serioase.

Asta era pasajul pe care il asteptam. Aici aveam varianta Strunga Dracului, insa traseul s-a inchis in urma unor caderi de pietre. Unii spun ca s-ar fi dus pe proprie raspundere, dar noi nu aveam de gand sa incercam. Fiind si cu prietena mea, nici nu am luat in calcul varianta de a urca prin Strunga Dracului. Dar si de as fi fost singur, nu cred ca as fi avut chef de un traseu periculos cu pietre instabile.

Inca de dimineata am urcat doar prin ceata si ne gandeam ca asa va fi toata ziua. Dar era ok. Avea farmec si asa.

Traseul spre Varful Negoiu, prin Strunga Doamnei, este marcat cu banda galbena insa cum traseul prin Strunga Dracului era inchis, a fost deviat prin Strunga Doamnei. Astfel, pana pe Varful Negoiu vom intalni atat marcajul banda galbena cat si banda rosie, traseul de creasta.

La 8:40 terminam cu Strunga Doamnei si ni se arata un peisaj nou. Chiar ni se arata, printre nori. Erau primele raze de soare si primele peisaje pe care le vedeam. Stiam ca nu va dura mult asa ca ne-am bucurat de micul moment de vizibilitate.

Wooow! Vedem ceva.

Pe langa creste din Fagaras, vedem in departare Cozia. Prea inorat si prea departe ca sa fac vreo poza decenta.

Avem sperante ca vremea se imbunatateste insa cateva minute mai tarziu suntem iar invaluiti de nori.

Dupa Strunga Doamnei, poteca noastra coboara destul, cat sa te faca sa te gandesti la toata urcarea pe care o sa o ai de facut pana la 2538 de metri. Totusi, aceasta este o varianta ocolitoare, asa ca nu suntem luati prin surprindere.

Coboara ca sa ai de unde urca :))

Cand ne intrebam cat o sa mai coboram, incepe urcusul iar poteca trece printre si peste pietroaie. Intalnim traseul original banda rosie care venea in mod normal prin Strunga Dracului si stim ca suntem aproape. Consult si altimetrul (aplicatie pe telefon) si arata ca suntem la vreo 40-50 de metri de varf.

De aici, inca 10 minute si ajungem pe Varful Negoiu. E o premiera atat pentru mine cat si pentru prietena mea. Ne bucuram ca am ajuns dar ne intristam putin, pentru ca nu vedem absolut nimic. Mi-ar fi placut tare mult sa vad vaile coborand spre Transilvania, sa vad culmile crestate cum se suprapun si sa incerc sa identific varfurile cele mai inalte din masiv.

Nu mai zic ca mi-ar fi placut sa vad varful si pe timpul urcarii. Dar toate astea formeaza cadrul unei ture de neuitat, chiar asa.

Plecand de la Caltun, de dimineata, ne-am trezit singuri cuc pe tot traseul. Am avut tot muntele doar pentru noi, pentru ore bune 😀

Era frumos, era minunat, era ceata peste tot.

La varf e frig, ceata si vant, asa ca facem cateva poze si pornim la drum, inapoi, pe acelasi traseu, spre Lacul Caltun.

Daca pana la Varful Negoiu am facut cam 3 ore, speram sa facem maxim 2 la intoarcere, spre Lacul Caltun.

Dupa ce coboram mai bine de 100 de metri, ne trezim iar sub nori, si vedem iar spre culmile de vizavi. Mai coboram putin si deja ne gaseste din urma soarele.

Altceva. Nu?
Ce ziceam de Cozia? Se vede, departe de tot.
Asta ascutit ar trebui sa fie Varful Serbota, ma gandesc.

Oprim sa mancam si sa admiram ce nu prea am avut ocazia sa admiram pana acum. Pentru prima oara in ultimele 2 zile stateam la soare. Era fain. La varf am fost, Caltunul l-am vazut, la cort am dormit, de plouat nu ploua, sunt cu prietena in muntii mei preferati. Reteta perfecta 😀

Pe drumul de intoarcere ne-am intalnit cu un tip de la salvamont si dupa ce schimbam cateva vorbe, ne sugereaza sa o luam pe alta ruta inapoi spre Balea, ca sa vedem ceva diferit. Ne gandisem si noi la asta dar nu stiam cat de lung era traseul sugerat asa ca nu luasem inca o hotarare.

Daca pana acum, am fost cam singuri pe traseu, cand mai aveam putin pana la lac, au inceput sa apara drumetii. Cum am fost singurii care au plecat de la Caltun de dimineata, ne gandim ca oamenii astia vin tocmai de la Balea sau de la Piscul Negru si vor sa se intoarca in aceeasi zi. Un traseu care se face, insa eu nu l-a face asa pe graba, intr-o singura zi.

La intoarcere, atmosfera e mult mai prietenoasa ca dimineata.

Ajunsi la Caltun, ne gandim si optam pentru crucea albastra, care coboara putin pe Valea Caltunului, apoi trece in Caldarea Paltinului. Pe sus, spre Laitel pare iar ceata si daca tot nu vedem nimic, alegem varianta prin Valea Paltinului. Macar ne mai bate soarele si pare ca nu vor veni norii pana la noi.

Dupa o bine meritata pauza de masa si de relaxare la soare, incepem sa coboram pe Valea Caltunului. Indicatorul zice ca facem 3,5 ore, dar nu il credem.

Si am plecat de la Caltun.

De la lac am inceput coborarea pe Valea Caltunului, dar nu tinem mult valea si in vreo 20 de minute ajungem la bifurcatia cu triunghiul albastru. Aici parasim traseul ce duce spre Piscul Negru. Poteca noastra merge prin stanga vaii, urca un picior injnepenit al Laitelului si trece in Valea Paltinului, dupa mai bine de 2 ore. Triunghiul albastru tine Valea Caltunului si te coboara intr-o ora si ceva la Piscul Negru.

Suntem putin obositi asa ca mergem mai incet decat ar fi trebuit. Suntem treziti de la 6 si aproape ca se fac 12 ore de cand suntem pe drum.

Valea Paltinului ne-a intampinat cu o priveliste noua. Acum ne felicitam ca am ales sa ne intoarcem la Balea pe acest traseu si nu tot pe traseul de creasta.

Pentru a ajunge la tunel, trebuie sa coboram in Valea Paltiului iar de aici sa facem un ultim efort si sa urcam Piciorul Paltinului. Mai era optiunea sa urcam in Saua cu acelasi nume, pe punct albastru, insa parea mai lung si mai greu de urcat asa ca urcam pe Piciorul Paltinului.

Inca jumatate de ora si terminam cu ultimul urcus al zilei. De aici vedem frontul de varfuri Buda, Museteica, Raiosu, Robita, cat si Transfagarasanul, Cabana Capra, tunelul si poteca pe care urma sa coboram pana la intrarea in tunel. Ne uitam spre sud si ce vedem in departare? Cozia 😀

Cozia, un munte foarte usor de identificat, mai ales din Fagaras.

Coborarea a mai durat si ea inca jumatate de ora iar pana am traversat tunelul si am ajuns la masina, aproape ca a mai trecut jumatate de ora :))

Cand am ajuns noi la Balea, putin dupa ora 18, inca mai era agitatie iar mici si carnatii inca sfaraiau pe gratarele de la terasele improvizate, asa ca inainte de a porni spre Bucuresti, am oprit la masa.

Incheiem obositi dar incantati de cele doua zile petrecute in Fagaras, aceasta fiind probabil si ultima iesire cu cortul, la care ne vom gandi pana vara viitoare.

Desi am prins ceata la varf, si pe jumatate din traseu, bucuria de a strabate potecile Fagarasului si de a-i urca piscurile a fost la fel de mare ca intr-o tura doar cu soare.

Vom reveni candva pe Negoiu dar pana atunci mai avem si alti munti de vazut. Dupa tura asta a urmat o plimbare la Vulcanii Noroiosi si urcarea pe Varful Piatra Mica.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.