Cornul Caltunului si Lespezi, prin Caldarea Berbecilor, dupa o noapte la cort, la Lacul Caltun.


Varful Lespezi si Vf. Cornul Caltunului sunt doua dintre cele 13 varfuri de peste 2500m din Romania. Pe vreme buna, cu vizibilitate si fara stanca uda, se poate ajunge foarte usor si pe Cornul Caltunului, varful care ii pune in incurcatura pe cei care nu au mai venit niciodata aici.

Tura urma sa fie una de doua zile, cu dormit la cort, la Lacul Caltun. Aici dormisem si cand am fost pe Varful Negoiu, cu plecare de la Balea. De data asta am ales sa pornim de la Piscul Negru, pe Valea Caltunului.

Am ales asa intrucat in prima zi se anunta ploaie, si nu avea rost sa mergem pe creasta.

Urcarea nu dureaza mai mult de 3 ore, si nici nu este o urcare foarte silicitanta. Mi-a placut mult valea asta, mai ales ca am gasit foarte multe tufe de zmeura si afine. Desigur, am pierdut vreo ora prin afinis si zmeuris, dar a meritat, mai ales ca erau chiar in poteca, si era greu sa te abtii. Totusi, ne gandeam sa nu ne trezim cu vreun urs, venit dupa aceleasi fructe. Imi spun ca au ei alte tufe :))

Pornim de la Piscul Negru usor ingrijorati. Ploaia si ursul sunt doua elemente care pot strica armonia :)) Este vineri si pe traseu nu sunt alti turisti. Cand e asa liniste la Piscul Negru, te uiti si dupa ursi.

Dupa ce ne-am saturat de fructe de padure, am continuat sa urcam spre lac. Vremea, inca, tinea cu noi, desi norii amenintatori se plimbau pentru deliciul fotografilor. Eram pregatiti sa incasam cativa stropi de ploaie.

Pe la 1900m am intrat in nori si ploaia anuntata ne-a intampinat destul de bland. Am mers aproximativ o ora prin ploaie. Tot asa pana am ajuns la Lacul Caltun. Neavand parazapezile la noi, ne-a intrat ceva apa in bocanci dar nimic alarmant.

Mai mult noroc am avut cand am ajuns la Lacul Caltun, caci ploaia s-a oprit si am profitat de moment pentru a monta corturile cat mai repede. Mai erau cateva corturi si ceva lume la refugiu dar am gasit repede locuri de cort.

Inca batea vantul destul de tare dar nu suficient de puternic cat sa ne facem griji pentru la noapte.

Vremea fiind mai capricioasa, nu s-a stat foarte mult afara, dar pe mine asta nu m-a oprit. Mi-am scos manusile si am stat sa filmez, sa fac poze si sa ma bucur ca norii se risipeau si vedeam in si spre Negoiu si spre Museteica. Am fost rasplatit nu doar cu privelisti minunate, ci si cu soare, cu a sa caldura binevenita pe vanticelul asta rece.

Din locul asta privelistea este spectaculoasa, de fiecare data, chiar daca nu ai o deschidere foarte larga. Jocul norilor peste Negoiu, cu soarele lucind pe lespezile albe si in luciul lacului, iti ofera un sentiment de pace interioara.

Cat am stat in jurul cortului, am fost abordat de un drumet, care ma intreaba daca nu am vazut pe cineva numit Zoltan. Noi nu eram de foarte mult timp langa lac, asa ca ii raspund omului ca nu l-am vazut. Raman putin pe ganduri. “Cine o fi Zoltan? O fi patit ceva? De unde sa il stiu eu pe Zoltan, de ma intreba baiatul asta daca l-am vazut?”

Noaptea a fost foarte linistita, la fel ca data trecuta. Aici dorm foarte bine, daca nu sunt -20 de grade si vant sa aplece cortul sau sa-l rupa.

Dimineata, pe la 8 si ceva, eram deja pregatiti sa pornim la drum. Vremea parea sa nu fie inchisa, exact cum anunta prognoza. Ne bucuram de cateva raze de soare, si, pana sa se echipeaze lumea, eu reusesc sa mai filmez putin. Dinspre Portita Caltunului observ multi alergatori. Aflu ca era maraton.

Luam rucsacii in spate si pornim pe langa lac, urcand pietroaiele spre Portita Caltunului. Vin tot mai multi alergatorii dinspre Strunga Doamnei, si fix acum, se intampla ca unul dintre ei sa se dezechilibreze pe lespezile astea, in alergare, langa o fata din grupul meu.

O loveste in cazatura, dar, cu putin noroc, ea nu se dezechilibreaza si ramane in picioare. Alergatorul isi cere scuze, se ridica si isi continua cursa.

Noi ramanem putin luati prin surprindere de intamplare. Putea sa se loveasca foarte rau si putea sa ii provoace o accidentare serioasa si fetei din grupul nostru. Ne bucuram ca nu s-a intamplat nimic si mergem mai departe spre Strunga Doamnei. Continuam sa ne intalnim cu maratonisti, aflati la coborare. Le facem loc si le uram succes.

Sunt si ceva nori, dar speram sa nu ploua deloc. In Strunga Doamnei a fost ceva aglomeratie, cauzata de fluxul mare de drumeti dar si de alergatori.

Ajung sus si profit de momentele de asteptare pentru a purta o discutie cu niste tineri, despre echipament. Le dau cateva sfaturi si incerc sa ii conving ca nu e chiar bine sa urce imbracati ca de strada, cu hanorace, trening si adidasi. Le spun ca o ploaie i-ar uda pana la piele si plimbarea lor s-ar transforma in altceva. Par sa intelegea.

Ajungem in creasta, dupa ce parcurgem Strunga Doamnei, si ne pregatim de coborarea in Caldarea Berbecilor. Facem o mica pauza pentru o gustare. Majoritatea drumetilor continua spre Vf Negoiu, doar noi avem alta treaba azi.

In Caldarea Berbecilor era liniste. Doar doi drumeti care ne ajung din urma, ne depasesc.

De aici vedem si alte culmi sudice ale Fagarasului, Piciorul lui Cazan, Muntele Mazgavu, caldarile de sub Varfurile Scara si Serbota, ba chiar reperam si Cozia, in departare.

Coboram rapid, cam tot ce am urcat de la lac, si ne pregatim de urcat vreo 400 de metri altitudine, dupa ce traversam caldarea.

Ne apropiem de urcarea spre Seuta Lespezi si vedem cativa drumeti coborand abrupt de la Vf. Lespezi pe langa traseele marcate.

Ne uitam dupa capre negre dar nu prea avem asa mari sanse sa vedem vreuna. Catalin zice ca vede cateva pe sub varfurile Caltun si Lespezi, in zona grohotisului, dar eu nu le vad. Acasa, uitandu-ma pe poze, pare sa se vada o capra in departare.

De aici trebuie sa urcam in Seuta Lespezilor, si estimam ca ne va luam cam o ora si jumatate. Nu avem un ritm foarte alert, nici nu vrem sa alergam fetele, caci, mai avem de mers pe ziua de azi. Urcarea in saua asta ne taie putin din elan, dar cand ajungem sus, privelistea si pauza, ne reimprospateaza fortele. Ceasul era 12:15 iar noi mai aveam cam o ora pana pe Vf. Lepezi.

Poteca ce serpuieste printre pietroaie si smocuri de iarba, ne urca in Seuta Lespezilor si ne ofera o alta priveliste. Spre Transfagarasan, spre Piscul Negru, de unde incepusem drumetia cu o zi in urma.

Vedem si in aval spre Lacul Vidraru, flancat spre sud de Masivele Ghitu si Fruntii.

Vedem spre Vf. Lespezi si Cornul Caltunului, priveliste cu care am tot urcat dinspre Caldarea Berbecilor, pe care o lasam in stanga noastra. Suntem deasupra Vaii Lespezi si vedem atat Piciorul Lespezi, cel pe care vom cobora la Piscul Negru, cat si Piciorul Podeanu, cealalta varianta de urcare sau coborare de la Vf. Lespezi.

Intre Seuta Lespezi si Varful Lespezi mai dam de o portiune ca o custura mica. Este marcata dar noi mergem pe langa marcaj si facem putina catarare.

La 2 fix ajungem pe Vf Lespezi. Mergem de vreo 7 ore. Va spuneam ca nu aveam un ritm foarte alert, insa eram in grafic. De la Lespezi, coborarea spre Piscul Negru nu aveam cum sa dureze mai mult de 2-3 ore, oricat de incet am fi mers.

La varf era sa calc pe un caine mare si alb, care isi facea somnul de frumusete pe unul dintre cele mai intalte varfuri din tara noastra. Bine ca l-am vazut la timp, caci, reactia lui ar fi fost imprevizibila.

Nu stau foarte mult aici, caci eu as cam vrea sa ajung si la Cornul Caltunului, daca tot am venit azi, aici.

Cei din grupul meu nu prea ar mai vrea, si nici eu nu prea as mai vrea sa vina, caci ar dura f mult. Asa, singur, m-as duce si m-as intoarce in vreo 30 de minute, zic eu.

Pentru a ajunge la Cornul Caltunului, am coborat de la Vf. Lespezi, in directia din care am venit, cativa metri. Apoi am mers spre dreapta, urmand o linie imaginara care sa ma scoata in spintecatura dintre cele doua varfuri. Sunt vizibile niste momai, in caz ca nu sunteti siguri pe care pietroaie sa va urcati.

Atentie mare la prapastia imensa aflata pe partea cealalta. De aici continuati direct spre Vf. Cornul Caltunului, cu mare atentie la pietroaiele pe care pasiti. Eu ma grabeam asa ca am avut un ritm mai alert. Plus ca nu aveam nici un bagaj cu mine, lasasem totul la Vf. Lespezi.

La Vf Cornul Caltunului am parte de aceeasi nori care blocau privelistea si de la Vf. Lespezi. Nu vreau sa astept prea mult in speranta ca se mai risipesc norii si fac cateva poze inspre Negoiu, invaluit in nori, Vf. Lespezi si nu in ultimul rand, inspre Caldarea Caltunului, unde straluceste superbul lac omonim.

Ajuns la varf, fac cu mana celor de pe Vf, Lespezi, apoi, fara sa ma pun in pericol, ma grabesc sa revin repede la colegii mei de tura, care erau odihniti si pregatiti de coborarea pana la Piscul Negru.

Incepem coborarea cu alta priveliste in fata noastra. Vedem spre Varfurile Laitel, Capra si Vanatarea lui Buteanu, dar si mai departe spre Arpasul Mic, Mircii si chiar Marele Trapez.

Coboram fara sa ne mai oprim caci nu vrem sa lungim tura mai mult decat era necesar, si, dupa vreo 2 ore ajungem la stana de pe Piciorul Lespezilor, unde suntem pusi in alerta de prezenta cainilor. Ne latra de la distanta, ne apropiem usor, si par sa se fi linistit.

Trecem cu bine de cainii astia, care par obisnuiti cu zecile de turisti care urca si coboare acest picior de munte. Salutam oamenii de la stana, filmez putin, printre oi, apoi coboram la masina.

Inainte de incheiere, va las si episodul filmat in aceasta drumetie. Pe vremea aia filmam si editam mai slab, fata de materialele pe care le fac in prezent. Chiar si-asa, este un episod fain, pe care l-as reface in viitor, daca voi avea timp.

Ne schimbam de hainele de munte, si cautam un restaurant sa mancam ceva, rapid, inainte de a porni spre Bucuresti.

Gasim deschise mai multe restaurante la Piscul Negru, alegem unul si ne asezam. Pana sa vina comanda, incepem sa butonam telefoanele, citind ultimele stiri. Intrand pe Facebook, vad pe grupurile de munte un anunt despre moartea unui mare alpinist roman, Zsolt Torok.

Atunci, am inteles ca despre el era vorba, atunci cand il cautau baietii aia pe langa Lacul Caltun. Nu stiu ce au simtit colegii mei de drumetie, dar pe mine m-a trecut un fior rece, si mi s-a si dus entuziasmul turei pe care tocmai o incheiasem cu bine.

Cuvintele sunt de prisos, mai ales acum. Odihneasca-se in pace.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.