Cu cortul langa Lacul Capra si prima intalnire cu frumusetea Fagarasului.

Lacul Capra era locul unde planuisem sa imi duc prietena, pentru prima ei noapte la cort.

De cand am inceput sa #mergpemunte am ajuns in locuri minunate, pe poteci mai mult sau mai putin umblate, cu peisaje superbe si trairi intense. Cumva, in Fagaras, nu ajunsesem. Cel mai aproape de Fagaras, am fost in tura de la inceputul lunii iulie din muntii Iezer-Papusa. din masivul considerat o prelungire a Fagarasului.
Nici in Retezat nu am ajuns inca dar asta e alta poveste pe care o sa o rezolv in curand.

Am preferat sa mergem in timpul saptamanii pentru a evita aglomeratia din weekend doar ca vremea nu prea tinea cu noi. Programasem sa plecam intr-o zi de luni insa am amanat pe marti pentru ca vremea parea ceva mai buna dar tot instabila.
Marti dimineata totul parea in regula iar pana la Vidraru am avut parte de vreme insorita. Am trecut mai intai pe la poalele Cetatii Poenari, pe care voiam de mult sa o vizitam insa acum ar fi insemnat sa pierdem 2 ore pretioase si am preferat doar sa facem o poza si sa lasam vizita pentru alta data.

De la Vidraru a inceput sa se schimbe situatia, putin cate putin. Cu cat inaintam pe Transfagarasan, cu atat vremea se inrautatea si soarele se vedea din ce in ce mai rar, dar nimic anormal pentru zona de munte.

Am mai oprit doar dupa ce am trecut de Piscul Negru si am surprins si Cascada Capra la un moment dat.

Odata ajunsi la Balea, vremea s-a inrautatit. Nori, ceata, vant, sanse de ploaie. Am evaluat situatia si am decis sa continuam. Ne-am strecurat prin aglomeratia de la Balea si dupa ce am gasit un loc de parcare, am strans rucsacii si am plecat spre Saua Caprei, nerabdatori sa ajungem la Lacul Capra pentru a monta cortul si a petrece o noapte in natura.

Trecem de Cabana Balea Lac si incepem urcusul pe poteca dintre bolovani, care devine din ce in ce mai abrupta. Gafaim, ne tragem sufletul si urcam cate putin.

Pana sus in sa nu este nici mult si nici greu de urcat insa cu cativa metri inainte de a ajunge in Saua Caprei, traseul devine putin mai complicat si necesita atentie sporita, mai ales daca piatra e uda. O cazatura aici se poate lasa cu urmari serioase.
Noi avem noroc pentru ca nu ploua iar pietrele sunt destul de uscate.

Pana in Saua Caprei ne-am intalnit cu mai multe grupuri de turisti, majoritatea straini. Am intrat in discutie cu ei si am aflat ca sunt din Polonia si Cehia. De la turistii polonezi aflam ca langa Lacul Capra nu bate vantul asa tare si ne bucuram sa auzim asta.

Ajungem dupa 40 de minute in Saua Caprei si facem cateva poze dar ne cam ingheta mainile pana sa punem inapoi manusile. Aaa, manusile! Ce inspirat am fost sa iau la mine 3 perechi! A fost mare nevoie de el, mai ales la montarea cortului. Din sa se poate ajunge pe Varful Vanatarea lui Buteanu (ii spun asa ca sa nu ma trezesc cu comentarii de genul “ai gresit numele” “scrie numele corect” etc) in aproximativ 40 de minute insa noi nu planuim sa ajungem acolo, cel putin nu pe vremea asta.

Coboram langa lac si cautam un loc unde sa punem cortul. Statul asta mai pe loc ii baga frigul in oase prietenei mele asa ca ma grabesc sa gasesc un loc de cort.

Zis si facut. Gasim un loc plat si incercam sa montam cortul. Vantul bate tare si ne smulge din maini prelata. Ma gandesc sa mai incercam o data si daca nu sa cautam alt loc. Daca nu reusim nici in alt loc sa il montam deja ma gandeam sa ne intoarcem la Balea cat mai e lumina si nu se face si mai frig.  Din poze, vremea nu pare asa rea, mai ales ca se mai vede si albastrul cerului in unele, insa nu e chiar cea mai buna vreme de dormit la cort. 

Cautam rapid alt loc in imediata apropiere si mutam cortul care era montat partial, langa o stanca in speranta ca ne mai fereste de vant.

Reusim sa il montam si sa il ancoram corespunzator. Totul pare ok, intram in cort sa ne incalzim. Mancam ceva si ne bagam in saci. Era 7 si ceva. Afara nu era de stat iar noi eram cam obositi. Nu mersesem mult pe munte :)) dar eram treziti de dimineata si condusul e obositor.

Vantul batea tare si aveam tot felul de ganduri. Speram sa nu bata si mai tare de atat peste noapte. Daca ramanea la intensitatea de la ora 7-8 seara, era ok. Parea sa reziste foarte bine. La un moment dat, auzim niste turisti care trec fix pe langa cortul nostru si ma gandeam ce or face oamenii astia la 8 seara, pe intuneric, pe la Capra. Probabil pun si ei corturile, ca altfel nu se explica. Cand am montat noi cortul, nu mai era nimeni pe lac si am adormit cu gandul ca suntem singuri.

Atipesc si ma tot trezesc, probabil din 10 in 10 minute, sau cel putin asa simteam. La un moment dat ma uit la ceas. Era trecut de 10 noaptea. Mai incolo iar ma uit la ceas si vad 2:30. Nu imi venea sa cred ca am reusit sa dorm 4 ore. Pe la 5 si ceava, cortul se lumineaza putin. Deschid fereastra ca sa lamurim misterul si vedem pe creasta, in Saua Caprei, un grup de 5-6 drumeti cu frontalele care par sa mearga pe Varful Vanatarea lui Buteanu. Probabil vor sa prinda acolo rasaritul. Pe la 7 dimineata cand ne trezim sa strangem corturile, ii vedem coborand pe acelasi traseu.

Facem cateva poze la Monumentul Alpinistilor si la Transfagarasanul care se vede sub noi si apoi plecam spre Balea sa nu cumva sa inceapa ploaia.

Ajunsi la Balea neplouati, servim o cafea si cand sa plecam spre Cartisoara, incepe ploaia. Am plecat la fix! Aveam pelerine si haine impermeabile, dar voiam ca experienta asta sa fie fara udatura. Ne-a parut tare rau ca a trebuit sa plecam, cand mai erau atatea de facut in zona, daca ar fi fost vreme buna.

Daca vremea ar fi tinut cu noi, am mai fi ramas o noapte cel putin la Capra iar ziua am fi facut drumetii scurte, fie la Varful Vanatarea lui Buteanu fie pana la Fereastra Zmeilor. Am ramas cu o pofta uriasa de Fagaras si deja eram hotarat sa urc pe Varful Moldoveanu de la Balea, peste o saptamana. Nu a fost sa fie peste o saptamana ci dupa doua si nu oricum ci singur.

Stiu, nu recomandati mersul solo pe munte, dar era o tura pe care nu aveam cu cine sa o fac si stiam ca va fi greu asa ca nu voiam sa iau pe cineva cu mine, doar de dragul de a avea un companion care sa zica la Fereastra Zmeilor, ca nu mai poate inainta. Zis si facut! S-a intamplat si am ajuns si pe Moldoveanu, dar despre experienta asta uimitoare, voi povesti cat de curand intr-un jurnal nou.

De la Balea am pornit spre Transilvania si din cauza ploii nu am mai oprit la Cascada Balea. Am fugit de ploaie si cand am ajuns in Avrig, era deja soare. Am facut cateva poze la Palatul Bruckental apoi am pornit spre Sighisoara unde am ramas peste noapte. De aici, drumul ne-a dus in Simon unde am ramas pentru inca doua nopti. Ne-am plimbat pe dealurile pitoresti din Simon si Pestera si am profitat de vremea calda, in contrast cu ce prinsesem in Fagaras. Voi posta un articol cu poze din satele Simon si Pestera dar mai intai sa va povestesc cum a fost pe Varful Moldoveanu!