Din Brasov pe Tampa, spre Poiana Brasov prin Saua Tampei si Poiana Stechil
Muntele Tampa vazut de pe aleile de la Turnul Alb
Pe Tampa am mai fost acum vreo 8 ani insa pe atunci nu eram amator de drumetii iar urcusul pe varf l-am facut cu telecabina. Imi doream sa urc acest mic munte si la pas asa ca mi-am luat iubita de mana si am pornit spre Brasov cu trenul.
Urma sa dormim o noapte in Brasov asa ca in gara am cautat si cazare, gasind chiar foarte rapid. Ajunsi in Brasov am ales sa vizitam Cetatuia de pe Straja si sa lasam pentru a doua zi drumetia pe Tampa si spre Poiana.
Cand am ajuns la Cetatuie, dupa 2-3 poze, a inceput furtuna iar noi am vrut sa ne adapostim in interiorul cetatii, care dupa cum am aflat ulterior, era inchisa publicului, insa am fost primiti.
Alte patru persoane se adaposteau in interiorul cetatii, ude loarca iar noi ne bucuram ca aveam bocanci impermeabili si pelerine de ploaie si nu am patit la fel.
Ploaia ne-a dat ocazie minunata de a vizita Cetatuia, care altfel ar fi fost nevizitabila. Pe ploaie am facut un tur rapid al cetatii dupa care am decis sa coboram, chiar daca ploua in continuare.
Am ajuns in 10 minute la strada si mergand prin ploaie ne-am oprit la un supermarket dupa niste provizii. Surpriza mare cand am iesit din market, soare afara si nici urma de furtuna de acum 30 de minute. Ne-am bucurat de restul zilei vizitand orasul (pe care il mai vizitasem de cateva ori) si turnurile de aparare din spatele zidurilor de la Livada Postei. Mai mult, ne-am reintors le Cetatuie, fara ploaie de data asta iar paznicul a fost placut surprins sa ne revada dupa nici 3 ore iar de aceasta data am putut sa ne bucuram de frumusetea interioara a cetatii, fara ploaie!
A doua zi ne-am trezit la 6 dimineata pentru a urca pe Tampa si a ajunge pana in Poiana Brasov de unde urma sa ne intoarcem cu autobuzul in Brasov pentru a recupera bagajele si pentru a ne duce la gara.
Din Piata Sfatului pana pe Tampa am facut cam o ora si un sfert, alegand traseul cu marcaj triunghi galben. Ajunsi la Banca lui Alesius incepem urcusul treptelor lui Gabony, trepte sapate in calcarul muntelui.
Profitam de punctele de promenada si oprim pentru gustari rapide si cateva poze iar odata ajunsi sus, zabovim putin pe la literele ce formeaza numele orasului Brasov dar si la ruinele cetatii Brasovia, aflate pe varful Tampa.
Am continuat prin Saua Tampei si Poiana Stechil spre Poiana Brasov, pe banda albastra. Nu mai facusem traseul inainte insa nu imi faceam probleme ca vom gresi traseul sau ca ne vom rataci. Ce-i drept aveam mici griji in privinta ursilor, stiind ca Postavaru e domeniul lor si mai ales ca eram doar noi doi iar poteca mai vira brusc fara sa iti ofere si vizibilitate.
Dupa alte 3 ore am ajuns in Poiana Brasov, loc unde prietena mea nu mai fusese si care a surprins-o intr-un mod placut. In Poiana Brasov am oprit la picnic, cu gandul la Varful Postavaru, varf pe care ne-am propus sa ajungem impreuna in 2017 (intre timp eu am ajuns pe Varful Postavaru cam la o luna dupa aceasta drumetie).
Pentru noi a fost o drumetie speciala pe care nu o vom uita niciodata, mai ales ca este prima drumetie in care am mers doar noi doi. Din luna mai pana la momentul in care scriu acest articol (29 decembrie), am mai ajuns impreuna pe Varful Omu, pe Varful Carja din Parang si am revenit in Saua Strunga unde mai fusesem cu o luna inainte dar despre acestea voi povesti in jurnalele viitoare.
Poza cu legenda „Ruinele Cetatii Brașovia de pe Tâmpa.” arată de fapt ruinele soclului Monumentului Mileniului, zis și Statuia lui Arpad, inaugurat în 1896 pentru a marca 1000 de ani de la cucerirea Pannoniei de către maghiari. Deteriorată de două dinamitări, una în 1913 și una în 1916, a fost demolată definitiv în 1966.