Prima noapte la cort, in cei mai vechi munti din Romania, Muntii Macin.

In Muntii Macin am fost impreuna cu Ioan Stoenica si alti drumeti alaturi de care am strabatut Muntii Macin si am dormit doua nopti la cort.

Pentru drumetia din Macin am fost nevoit sa imi cumpar un sac de dormit pentru ca nu aveam. La recomandarea lui Ioan am ales un sac Trimm Balance cu toate ca stiam ca va fi cald in Macin in perioada aceasta. Chiar si asa nu am vrut sa cumpar un sac de vara ci am vrut un sac pe care sa il pot folosi si toamna sau chiar si iarna. Bineinteles ca am murit de cald in el dar mai bine decat de frig :))

Am plecat de vineri seara din Bucuresti iar pe inserat am ajuns in Braila unde am traversat Dunarea, cu bacul. Am continuat drumul prin orasul Macin, am trecut de cariera de piatra si am inaintat spre manastire, pana la locul de campare unde am montat corturile si am servit masa de seara.

Desi este cunoscuta prezenta capuselor in aceasta zona, nu am avut nici o teama si am dormit linistit din aceasta privinta.

Linistea mea a fost totusi perturbata in mod grav de tragicul deces al lui Patrick Ekeng, fotbalist la Dinamo, care in seara de vineri, a murit pe teren la un meci cu Viitorul, meci la care m-as fi dus si eu daca nu eram plecat in drumetie 🙁
Dimineata ne-am verificat de capuse si am pornit spre Culmea Pricopanului unde am ajuns cam in 30 de minute :)).

De sus, vedem locul unde am campat cat si biserica de langa.

Ne-am bucurat de relieful stancos arhaic, de insectele ce ne inconjurau la tot pasul, am intalnit o broscuta testoasa, am admirat Sfinxul din Muntii Macin si am ajuns pe Varfurile Sulucul Mare si Caramalau.
Ai fi spus ca in niste munti atat de mici, nu poti gasi zone stancoase ca intr-un munte asa cum ni-l imaginam cu totii, dar iata ca exista. Toata culmea asta este stancoasa si are tot felul de formatiuni de piatra, incat daca ai sta sa le privesti pentru mult timp, ai incepe sa vezi tot felul de forme.

Daca in prima jumatate a zilei am avut parte de soare si caldura, spre pranz s-a innorat. Am facut zeci de poze in toate directiile dar si poze de grup.

La coborare vremea s-a stricat, insa am fugit la fix de furtuna si pana sa ajungem la masini, ploaia inca nu incepuse. De la masini am pornit spre un local unde am mancat ceva cald apoi spre Lacul Iacob Deal, un lac antropic creat intr-o fosta cariera de piatra. A tot plouat, dar cat am fost noi la restaurant. Cum am plecat spre lac, cum s-a oprit.

Toata regiunea parea sub cod galben de ploi insa pe noi ne-a evitat, ori am stiut noi sa fugim de furtuna :)) Chiar si asa, la Lacul Iacob Deal, batea vantul ca pe crestele Carpatilor :))

Ne-am indreptat apoi spre localitatea Greci, unde am campat pentru a doua noapte, nu inainte de a face o vizita pe la centrul de informare, care era bineinteles inchis. Din greseala, cineva a pornit alarma si am plecat de la centru :)) iar alarma sa fi cantat minute bune pentru ca o auzeam de la locul de campare (sau cel putin asa aveam impresia). Prin Greci, Ioan a fost recunoscut de un grup de drumeti, lucru care se intampla destul de des atunci cand sunt cu el pe munte.

Noaptea a fost si mai linistita ca precedenta, am stat pe langa corturi, s-a discutat, s-a catat si totul fara foc! S-a dormit bine iar dimineata dupa ce am mancat si am strans tot, am plecat spre cel mai inalt varf din acesti Munti, Varful Tutuiatul cu o inaltime de doar 447 de metri. Nu imi amintesc cu exactitate cate ore am mers din camping pana pe varf insa nu cred ca au fost mai mult de 2-3 ore. Efort nu a fost aproape deloc intrucat pantele erau rare si lejere insa drumul a fost destul de lung si plictisitor pe alocuri (cel putin asa simteam in acele momente).

Am fost impresionat insa de jungla dezvoltata in acesti munti. O jungla propriu zisa cu liane ca in filmele cu Tarzan. Nu va imaginati o jungla foarte deasa si periculoasa asa ca in Predator :)) insa daca nu erai atent si mai ales daca te abateai de la poteca, puteai sa te ratacesti sau sa inaintezi foarte greu.

Inainte de Varful Tutuiatu am mai ajuns pe un varf al carui nume nu mi-l amintesc, (poate isi aminteste Ioan) si unde am intalnit un sarpe cam de un metru. Nu as putea sa spun ce fel de sarpe era intrucat nu sunt in tema cu subiectul dar intalnirea a fost interesanta, a durat 5 secunde iar cand mi-a simtit prezenta (cam la 2 metri de el) s-a facut nevazut printre pietroaie.

De sus, localitatea Greci se vede frumos, asezata la poalele muntelui.

Am ajuns si pe cel mai mare varf, unde mai erau cativa zeci de drumeti si am zabovit cam 20 de minute la poze si la admirat privelisti.

Coborarea a fost foarte usoara si foarte scurta iar pe drum am oprit sa alimentam cu apa de la izvorul italienilor si ne-am intalnit cu niste caprite si tapi.

La intoarcere spre Bucuresti am ales o alta ruta care nu a mai necesitat traversarea Dunarii cu bacul si am trecut prin Cernavoda nu inainte de a opri la cetatea Capidava, cetate de care nu auzisem pana atunci, spre rusinea mea 😀

Am aflat ulterior povestea Cetatii Capidava si ca la acel moment era intr-un proces de renovare si ca urma sa se tina aici un festival de muzica. De aici am plecat spre Cernavoda si am intrat pe A2 unde am trait un sentiment ca si cum as fi venit de la mare nu de la munte :)) Pentru o prima experienta cu cortul, pot spune ca a fost foarte bine, fara evenimente neplacute care sa ma faca sa nu mai vreau dormit la cort. Mi-a fost cam cald in sacul de dormit insa mai bine cald decat frig. Ce stiu sigur este ca mai vreau sa merg cu cortul si abia astept urmatoarele astfel de ocazii.

In jurnalele viitoare va povestesc cum a fost pe Tampa dar si pe Jepii Mici si cum nu am ajuns la Varful Omu din cauza zapezii, in luna iunie