Din Moeciu spre Padina prin Saua Strunga si Strungulita.

Dupa drumetia din Clabucetul Maneciului, mi-a crescut atat entuziasmul cat si pofta de munte si de drumetii asa ca nu am asteptat mult si am participat la o alta tura alaturi de Ioan si alti amatori de drumetii.

Traseul ales a fost unul nou pentru mine (haha, am facut 3 trasee pana la drumetia asta  orice traseu era nou pentru mine) dar si pentru ceilalti drumeti din grup care din cate imi aduc aminte, nu mai facusera nici ei acel traseu. Am pornit din Moeciu de Sus pe langa raul Turcul, mergand pe drumul forestier prima portiune a traseului.

Dupa aproximativ jumatate de ora de mers domol pe drumul forestier, am inceput urcusul prin padure pe o culme nemarcata. Vremea mohorata de la inceputul traseului s-a transformat intr-o ploicica ce nu ne-a speriat dar ne-a facut sa ne punem pelerinele (cine avea!).

Eu nu aveam pelerina de ploaie insa aveam jacheta impermabila ceea ce m-a ferit de udatura dar am avut noroc cu o colega din grup, care mi-a imprumutat o husa impermeabila pentru rucsac, ea avand pelerina care ii acoperea si rucsacul.

La un moment abruptul vestic al Bucegilor ni s-a aratat iar privelistea a fost cu noi pana am ajuns la Saua Strunga, adica fix pe acolo. In poza din stanga, nu se vede Saua insa ea ar fi undeva mai in drepata, in continuarea peretelui de stanca.

Am iesit din padure dupa aproximativ 2 ore si jumatate (estimarile mele pot varia intrucat si aceasta drumetie este facuta in primavara iar astfel de detalii s-au mai estompat) si am continuat urcusul catre Varful Bucsa(1846m) la care am ajuns destul de repede si pe care nu am stat prea mult din cauza ploii. Am continuat pe culme spre Saua Strungulita iar ploaia s-a mai oprit (nu ca ar fi fost cine stie ce ploaie pana atunci).

Ce vine dupa ploaie?

Asa cum spune si zicala, asa ni s-a intamplat si noua, odata ajunsi la Saua Strungulita. Dupa o jumatate de zi cu vreme inchisa si ploaie, soarele si-a facut aparitia parca special pentru noi. Asta e unul dintre multele lucruri care imi plac pe munte si anume vremea care iti poate arata mai multe fete in decursul aceleasi zile.
Am continuat spre Saua Strunga unde am mai zabovit alte cateva minute bucurandu-ne de soare si de priveliste. Din Saua Strunga am inceput coborarea spre Cabana Padina unde aveam rezervate locurile insa nu inainte de a ne opri si la Refugiul Strunga, refugiu care in prezent este renovat si la mare cautare.

Coborarea de la refugiu la cabana a durat aproximativ o ora iar dupa ce am luat camerele in primire si ne-am lasat bagajul am plecat sa vizitam pestera Ialomitei.

Drumetia asta e una dintre preferatele melemai ales ca am vazut atatea locuri minunate pe care nu le mai vazusem pana atunci si am descoperit Valea Ialomitei, zona a carei existente imi era necunoscuta.

Seara a fost foarte placuta la cabana, unde nu era nici foarte aglomerat si nici galagie multa cum am constatat ulterior ca se intampla la astfel de cabane unde este si acces auto! Am dormit intr-o camera de 12 paturi cu baie comuna destul de ok.
Dimineata ne-am trezit nu foarte devreme iar pe la 9:30 am parasit cabana si am inceput urcusul spre Saua Strunga pentru a ne intoarce in Moeciu de Sus unde aveam masinile parcate. Ajunsi in creasta, am ales alt traseu chiar pe sub peretii de stanca cu gandul de a avea alta priveliste decat la venire insa vremea ne-a stricat putin planurile iar ceata deasa a facut peisajul inexistent.

Am coborat tot drumul prin ceata iar vizibilitate nu a fost deloc insa asta nu ne-a intristat prea tare mai ales ca ne luasem portia de privelisti in ziua precedenta. Si in aceasta drumetie am intalnit oameni minunati iar cu o parte din acestia m-am reintalnit si in alte drumetii.

In jurnalul viitor va povestesc cum am plecat cu doi prieteni din Bucuresti spre Parangul Mare si cum am dormit in masina :))