Creasta Sudica a Pietrei Craiului
Piatra Craiului este un munte de poveste, fiind o creasta unica in Carpatii nostri. La intrebarea “Care munte e mai frumos”, cred ca mai bine de 5 oameni din 10 ar raspunde “Piatra Craiului”. Eu inca nu m-am hotarat.
Sa urci in creasta principala nu e neaparat foarte greu, nici foarte periculos, dar nu trebuie sa desconsideri terenul dificil si potentialele riscuri, chiar si pe traseele strabatute de sute de drumeti. Important este sa nu va aventurati pe trasee pe care nu le cunoasteti, sa aveti casca si bocanci buni. Grohotisul din Piatra Craiului poate provoca accidente serioase.
Mai urcasem in creasta cu un an mai inainte, adica in 2018, atunci cand am parcurs o buna parte din creasta nordica a Pietrei Craiului. Tura despre care povestesc este si ea mai veche, caci imi este aproape imposibil sa fiu la zi cu postarile. Intre timp am parcurs traseul cunoscut si cu numele “La Lanturi”, coborand prin Braul Cioranga Mare.
Asteptam de ceva timp sa se iveasca o ocazie, sa ajung si pe creasta sudica si am gasit ocazia perfecta intr-o tura cu Ioan Stoenica.
Am plecat cu o seara inainte din Bucuresti si ne-am cazat la Casa Folea. Dimineata s-a dat trezirea devreme, pe la 6. Aveam de parcurs un traseu de aproape 12 ore, astfel ne-am asigurat ca avem timp suficient sa ne intoarcem chiar pe lumina.
Locul este linistit, pitoresc, si ofera o perspectiva faina asupra Culoarului Rucar Bran dar si a abruptului vestic al Bucegilor.
La Casa Folea am gasit mai multe animalute, unele dispuse la interactiune :))
Dimineata, in jur de 7, am pornit de la Casa Folea spre La Table. Pana sa ajungem in Saua Joaca, am gasit cateva pante batute de soare, unde am gasit fragute coapte bine de tot. Cum nu puteam sa raman in urma prea mult, am cules la repezeala cateva, de pofta. Dar ce as mai fi stat aici.
Nu stiu daca am mai spus ca fragutele sunt preferatele mele, dintre toate fructele de padure.
Lasam in urma Bucegii, contre-jour, si ne indreptam spre Saua Joaca, pe traseul marcat cu cruce rosie. Ajungem in Saua Joaca si coboram spre intersectia de trasee, unde vom continua la stanga, pe banda rosie, pana sus, in creasta.
Ajungem la izvor, unde realimentam cu apa si facem o scurta pauza. Aici este ultimul loc de unde poti lua apa, pe acest traseu. De altfel in toata Piatra Craiului exista cateva izvoare de care trebuie sa stiti. De la celebra Fantana a lui Botorog, pana la izvorul de dinainte de Poiana Zanoaga, la bancuta. Spre versantul vestic, sub Refugiul Sperantelor exista Izvorul Orlovski, de a carui mic fir de apa ne-am bucurat in tura cand am coborat prin Braul Cioranga , despre care va spuneam mai sus.
Mai exista si altele, in zona Muchiei Tamasel, sau mai spre sudul crestei, dar si altele pe la care nu am ajuns si despre care nu prea stiu mare lucru. Daca planuiti o tura de vara, intinsa pe mai multe zile, ori carati apa suficienta(minim 4l pt 2 zile), ori va informati in timp real, din comunitatile oamenilor de munte, despre starea actuala a izvoarelor care va intereseaza.
Dupa izvor, am mai facut o mica pauza la Refugiul Grind, unde ne-am pregatit de urcusul abrupt care ne astepta pana la Vf. La Om. Daca pana acum ne-am bucurat de temperaturi decente, si am mers mai mult pe la umbra, de aici incolo vom merge doar cu soarele deasupra noastra.
De la refugiu, ne uitam inspre sud, si vedem culmi din Muntii Leaota, inclusiv Piatra Dragoslavelor, unul dintre cei mai frumosi munti mici de la noi.
Mai parcursesem aceasta portiune de traseu, insa din sens invers, la coborare de la varf, cand am facut o buna parte din Creasta Nordica a Pietrei Craiului. La coborare merge foarte bine si repede, daca ai genunchi si te descurci pe grohotis. La urcare, cu soarele in cap, mai greu.
Pe la 10 pornim inspre creasta, pe la baza peretelui, si pana sus nu ne mai oprim decat sporadic, fie pentru a ne trage sufletul, fie pentru a face cateva poze sau a bea o gura de apa. Ne uitam in vale, spre Refugiul Grind, care se observa acum ca o constructie micuta.
Daca pana la refugiul din poiana nu a fost nevoie sa purtam casca, de aici incolo este bine sa o purtam, caci ne poate salva de multe accidente neprevazute.
Ne bucuram si de putina umbra care ne iese in cale si ne gandim ca nu vom mai avea umbra decat la coborare, dupa ce trecem de Saua Funduri.
Dupa aproximativ o ora si jumatate, ajungem la Varful La Om, sau Piscul Baciului, cel mai inalt din Piatra Craiului. Si aici am facut o binemeritata pauza, dar nu prea lunga, caci ne astepta un traseu lungut in continuare.
Pana in creasta am urcat avand in spate muntii dinspre est. Acum, din creasta, vedeam si spre vest.
Masivul Iezer-Papusa iese in evidenta prin proximitatea fata de Piatra Craiului, iar mai in spate, peticele de zapada sunt indicii ca te uiti spre Fagaras.
Vedem si in vale, spre Plaiul Foii, sau spre Poiana Tamasel, spre Magura Codlei si alte culmi din Muntii Persani, sau Muntii Taga.
Greu de zis exact ce varfuri din Fagaras se vad, dar, vazand Craiul si Bucegii din zona Varfurilor Urlea si Dara, trag concluzia ca vedem si din Crai aceleasi varfuri, printre altele mai de la est, cum ar fi Comisu sau Berevoiescu.
Dupa pauza de jumatate de ora, ne punem in miscare, caci abia de aici incolo incepe traseul mai lung si mai greu. Coboram de la Varful La Om si ajungem in Saua Grindului. Inspectam putin refugiul, ca sa ne facem o idee de conditiile refugiilor din creasta. Priciurile pot fi folosite la nevoie, insa va trebui sa treceti peste mizeria de sub ele, podeaua fiind plina de resturi de materiale diverse.
Odata ajunsi in creasta, am inceput sa ne miscam din ce in ce mai incet. Ba facem pauze, ba ne oprim sa admiram si sa fotografiem. Cum puteam sa nu facem asta, cand vremea a fost perfecta, si avem parte de privelisti in toate zarile?
In Saua Grindului, la cativa pasi de refugiu, traseul de creasta marcat cu punct rosu, intalneste traseul banda rosie ce vine din Plaiul Foii, pe Refugiul Spirlea, Zaplaz, La Lanturi. Indicatorul arata 5-6 ore pana in Plaiul Foii.
In imaginea de mai jos se vede iesirea in creasta din traseul La Lanturi (Drumul lui Deubel), si ultimul lant de pe acest traseu.
Ne stragem fiecare, ce are de strans, si ne punem in miscare, spre Vf, Lespezi, descoperind potecile crestei sudice, locuri total noi pentru mine.
Pentru prima oara am avut si eu norocul sa intalnesc flori de colt, desi nu erau foarte multe. Intre timp, de la momentul acestei tura, pana la momentul postarii, am mai gasit flori de colt pe Valea Alba, in Bucegi. Lucky me!
Imediat dupa Vf. Lespezi, Ioan ne arata Poiana Inchisa, un loc mai greu accesibil cu niste iesiri interesante in creasta. Suntem cam la jumatatea distantei de creasta, pe care urmeaza sa o parcurgem azi.
De la Vf La Om spre Saua Funduri pare cam aceeasi distanta cu portunea de creasta nordica, inspre Vf. Ascuti, dar mult mai usor de parcurs.
Intalnim si aici portiuni de creasta unde ne ajutam de maini, dar potecile nu mai sunt expuse, ci acoperite pe alocuri cu jnepeni desi. Ne aducem aminte de tura din Piatra Tarnovului, cand am mers doar printre jnepeni, si nu a fost distractiv pentru toata lumea :))
Ajungem la Refugiul din Saua Funduri, de unde pornim la vale, spre Poaiana Lespezi, pe triunghi albastru. Suntem plecati de 9 ore si mai avem cel putin doua pana in Saua Joaca.
Cu totii asteptam sa ajungem la izvorul de la La Table, caci nu prea mai avem apa. Nici chef nu prea mai avem, caci ni s-au mai dus si noua bateriile, dar n-avem incotro, asa ca mergem, manati si de intalnirea cu apa rece si proaspata.
Am avut parte de o zi insorita, pe una dintre cele mai frumoase creste din Romania, si am descoperit locuri noi, pentru mine, locuri care te fac sa vrei sa le descoperi mai bine. Mai mult de atat, asta e tura in care am gasit prima oara flori de colt.
Acum cred ca stiu care e muntele meu preferat.
