Cel mai usor traseu spre Varful Omu.
Varful Omu este unul din cele 13 varfuri de peste 2500 m din tara noastra, fiind si unul dintre cele mai accesibile. Aici se poate ajunge atat dinspre vest, din zona Bran-Moeciu-Simon cat si dinspre nord, prin Vaile Morarului, Bucsoiului, sau Malaiesti. Nu am uitat de Valea Prahovei, una din cele mai circulate vai din tara noastra, de unde poti ajunge la Vf. Omu pe mai multe vai, sau poti scurta drumul cu telecabina sau cu masina pana in platou.
Tot pe Valea Prahovei am venit si in aceasta tura, undeva prin toamna lui 2019, pe Transbucegi, pana aproape de Hotel Piatra Arsa. Nu este vreo tura spectaculoasa, caci se merge in mare parte pe platou, insa, in lipsa de alte idei, merge si tura asta.
Fiind din Bucuresti, Varful Omu nu imi e strain. E cel mai apropiat varf de peste 2500m, la care poti ajunge intr-o drumetie de o zi. Am mai povestit despre traseele spre Vf Omu prin Valea Gaura, prin Valea Cerbului sau pe Jepii Mici.
Am ales traseul cel mai usor pentru ca am fost constransi de timp si situatia de moment, asa ca am urcat cu masina pana la Piatra Arsa.
Nu se anunta cea mai buna vreme insa am fost feriti de ploaie, asa ca drumul pana la varf a fost destul de placut, chiar daca batea vantul destul de tare. La Piatra Arsa vremea era ok, ba chiar era si putin senin, insa stiam pronoza de vreme inchisa.
Vedem Crucea Eroilor de pe Caraiman si distingem Brana Mare a Caraimanului, pe care poti ajunge la Cruce, pornind de la Cabana Caraiman. De tinut cont ca este o brana, iar pe timp ploios nu este de mers pe acolo. Nici daca ai rau de inaltime. Nu va aventurati aiurea pe brane sau vai prin Bucegi, daca nu le cunoasteti, sau daca nu aveti pe cineva in grup care a mai mers pe acolo.
Traseul este simplu si usor de urmarit, mai ales daca ai vreme buna. Pe vreme proasta, cu ceata, este posibil sa te ratacesti daca nu ai mai fost niciodata, daca ai nesansa sa nu mai vezi marcajul sau daca nu ai o orientare cat de cat buna, ca sa stii unde te aflii chiar si cand nu ai vizibilitate. Oricum, daca nu ai vizibilitate deloc, nu ar trebui sa continui traseul. S-au ratacit altii cu experienta in platou, asa ca nu e de ras.
Eu nici nu stiu cine imi citeste blogul, dar am banuiala ca nu sunt alpinisti cu experienta. Nu-s nici popular, n-am nici talent de povestitor, nici cu fotografiatul nu ma pot lauda, doar incerc sa promovez locurile minunate din Romania, si sa impartasesc cate ceva din ce vad pe trasee. In ultima vreme m-am gandit ca e important sa mai fac cateva mentiuni pentru cei care nu merg foarte des pe munte sau cei care nu au mers niciodata dar le vin idei dupa ce citesc astfel de articole.
Spun asta pentru ca fiind un traseu mai usor si realativ accesibil oricui, oricine poate sa zica “Ia uite ce traseu scurt spre Omu, hai si noi, ca zice baiatul asta ca e usor”. Greu nu e, insa pe vreme nepotrivita poate deveni mai mult decat greu.
Revenind la traseu, acesta dureaza aproximativ 6 ore, in total, dus-intors. O varianta si mai scurta, dar mai costisitoare este sa urcati cu telecabina din Busteni. Astfel drumetia se reduce la vreo 4 ore, dus-intors.
Pornind de la Piatra Arsa, ajungem dupa o ora la Babele. Aici stam putin si ne bucuram de monumentele naturii, Babele si Sfinxul.
Totusi, nu am putut ignora cativa cataratori de ocazie, carora le-am pus in vedere faptul ca pietroaiele alea sunt monumente si ca nu ar trebui sa ne urcam pe monumente. Plus ca pot primi si amenda. Unii au inteles si si-au chemat copiii de pe Sfinx.
Oricum, fata de alte zile, era aproape pustiu. Ba chiar am reusit sa fac o poza cu Sfinxul, fara oameni in cadru.
De la Babele se vede frumos spre Leaota, spre Valea Ialomitei dar si spre Valea Prahovei.
Pe traseu, cu exceptia celor cateva persoane de la Sfinx si Babe, am intalnit doar cativa drumeti, niste baieti la Cabana Salvamont, dar si un jeep care venea de la Cabana Omu si ai caror ocupanti au tinut neaparat sa ne anunte ca este inchisa cabana si ca mergem degeaba…
Raspunsul meu a fost scurt si poate cu o doza de ironie
“Da, dar varful nu este inchis” Surprins, probabil, de raspunsul meu, domnul respectiv nu a mai replicat, desi parea ca vrea sa zica ceva.
Continuam drumul pe banda galbena si ajungem deasupra Vaii Cerbului. Se vad Varfurile Omu, Bucura Dumbrava si Capul Morarului, la care insist sa nu merg :))
Admiram Coltii sau Acele Morarului dar si Varful Costila cu Releul foarte cunoscut. E aproape ora 14:00 si vremea pare sa se inrautateasca. Facem repede cateva calcule, si decidem ca avem timp sa urcam si sa coboram pana sa vina o eventuala ploaie.
Varful Omu
Costila
Ajungem la Omu insa nu prea e de stat, caci bate vantul cam tare si suntem putin pe fuga.
Desi pe alocuri erau momente cand parea ca se poate insenina, ramanem la hotararea ca nu avea rost sa asteptam. In putinul timp petrecut la varf, au mai aparut cativa drumeti, insa departe de traficul intens de vara.
Cabana Vf. Omu 
Valea Gaura
Inspre Tiganesti nu se vedea nimic din cauza norilor, insa sub noi se vedeau bine Valea Cerbului si Valea Gaura.
Am profitat de ocazie si am trecut si pe la fratele mai mic al Omului, Vf, Bucura Dumbrava, sau Vf. Ocolit cum mai este cunoscut. Cu ai sai 2503 metri, face parte din topul varfurilor de peste 2500m din muntii nostri. Asadar, daca ajungeti la VF. Omu, nu mai ocoliti VF. Ocolit!
Am revenit pe acelasi traseu si ne-am indreptat catre Cabana Dichiu, unde aveam rezervare pentru seara respectiva. Daca nu am putut ajunge mai devreme pe traseu, am zis sa ramanem in natura mai mult timp, si sa ne trezim tot acolo.
De la Piatra Arsa pana la Dichiu sunt cativa km pe care i-am filmat cu ajutorul copilotului meu de incredere, prietena mea :)) Pe langa Cabana Dichiu am prin si apusul. Oamenii de aici spun ca cel mai spectaculos este in iunie cand infloresc bujorii si se vede tot muntele roz in fata, spre Zanoaga si Tataru, si chiar mai departe spre Leaota.
Nu erau turisti nici la masa si nici prin cabana, asa ca am dormit bine si ne-am bucurat de cabana doar pentru noi. Recomand mersul pe munte/la munte in timpul saptamanii, daca aveti posibilitatea si daca nu va e dor de aglomeratie, desigur.
