Pe Jepii Mici spre Varful Omu, unde nu am mai ajuns.

La inceputul lunii iunie, alaturi de un prieten drumet si el, am incercat ascensiunea pe Varful Omu, plecand din Busteni pe Jepii Mici. Era prima data cand parcurgeam traseul si prima data cand mergeam la Varful Omu. Bineinteles ca nu am mai ajuns pe Varful Omu, insa despre asta va voi povesti in continuare.

Am plecat la 6 dimineata din Bucuresti, cu masina personala si odata ajunsi in Busteni, am parcat putin mai sus de statia telecabina plecare.

Acolo sus in nori mergem si noi?

Am parasit masina si am intrat pe poteci, pentru prima data pe acest traseu. Colegul meu mai facuse de 3-4 ori acest traseu iar timpii lui estimati mi s-au parut cam trasi de par insa a ramas sa vedem la fata locului.

La ora 9 eram deja pe traseu iar la 12 jumatate am ajuns la Cabana Caraiman. Traseul mi-a placut foarte mult si nici dificil nu mi s-a parut. E drept ca sunt zone expuse unde este necesara atentie sporita iar crucile prezente la tot pasul, parca te infioara cand stii ce reprezinta. Filmele proaste au fost alimentate constant de limbile de zapada pe care trebuia sa le traversam si de care ne temeam, insa totul a decurs ok.

Pana la Cabana Caraiman, am urcat partial cu privelistea asupra orasului Busteni in spate, iar pe la jumatatea traseului am avut placuta surpriza sa intalnim o superba cascada.

Ulterior am aflat ca aceasta este Cascada Caraiman, cunoscuta si sub numele Cascada Fantoma, acest lucru datorandu-se faptului ca este vizibila doar in aceasta perioada. Cascada ar avea ca sursa apa provenita din topirea zapezilor, de aceea este vizibila doar in aceasta perioada.

Portiunile cu lanturi nu m-au speriat si nici nu prea aveau cum insa cei cu rau de intaltime sau cu probleme de echilibru, pot intampina mari probleme. Atat timp cat aveti bocanci in picioare si nu a plouat, nu ar trebui sa fie probleme.

De la Cabana Caraiman am deviat putin spre Cabana Babele unde am facut cateva poze cu Babele si Sfinxul si am cumparat 2 magneti :))

De la Babele pana pe Varful Omu se fac aproximativ 2 ore insa noi speram sa ajungem mai repede intrucat era deja 1 si trebuia sa ne intoarcem la Babele pentru a lua telecabina inapoi spre Busteni. Am pornit pe banda galbena de pe platou, prin ceata densa si abia daca nimeream urmatorul stalpisor cu marcaj.

Cum eu nu mai fusesem pe acest traseu si cum nici nu m-am informat, lasandu-ma in baza colegului, am ales traseul de vara in conditiile in care fiind zapada, ar fi trebuit sa alegem traseul de iarna, despre care am aflat ulterior, acasa.

Cand am ajuns la Cerdac, zapada parca l-a panicat pe colegul meu care are o oarecare teama de mersul pe munte pe zapada. Am inaintat inca vreo 200 de metri iar pana in Saua Cerbului, la insistentele colegului meu, am abandonat misiunea facand cale intoarsa spre Babele.

Desi nu aveam coltari, nu cred ca am fi intampinat mari probleme daca am fi inaintat insa nu am vrut sa riscam mai ales ca Bogdan era foarte reticent cu privire la inaintarea prin zapada si nici nu avea incaltarile potrivite.

Cum inca era devreme ne-am gandit sa mai mergem undeva, fie la Cruce fie pe Costila. Colegul meu mai fusese la Cruce insa la releu nu, asa ca am ales sa urcam pe Costila. Am urcat pe ceata densa iar de sus nu se vedea absolut nimic. De-abia daca vedeam releul, la 10 metri distanta de el. Aici am ramas 2 minute dupa care am intrat in panica de timp si am coborat in graba spre telecabina.  Pentru cateva momente, ceata se spargea si ni se arata releul, insa doar pentru cateva momente.

Pana la telecabina am trecut pe la salvamont unde am aflat ca telecabina se inchide doar dupa ce toti turistii au coborat de pe platou, veste care ne-a linistit si nu am mai alergat pe ultima portiune pana la telecabina.

Acolo am avut o surpriza constand intr-o coada de cateva sute de turisti iar dupa mai mult de 2 ore am coborat si noi.

O drumetie reusita chiar daca nu am ajuns si pe Varful Omu. Peste 2 saptamani aveam sa ajung si pe Varful Omu, in aceeasi formula, plus inca un drumet. Dar despre asta va voi povesti dupa drumetia cu dormit la cort de pe varful Leaota, unde am ajuns in weekendul urmator.