Prima oara pe Transbucegi, a doua oara la Varful Omu.

La Varful Omu am mai fost in iunie dar imi place sa revad locuri care m-au impresionat, pentru ca intotdeauna le vezi altfel, dintr-o alta perspectiva. Acum aveam bonus Transbucegiul, pe care nu il vazusem nici unul dintre noi.  Mai fusesem recent pe platoul Bucegi cand am urcat prin Valea Jepilor si prin Valea Cerbului iar de data asta am vrut sa urc cu prietena mea pe Varful Omu.

Nu am vrut sa o fortez la urcare asa ca am mers cu masina pana la Piatra Arsa, de unde am inceput drumetia pe jos. Dar inainte de asta, pentru sambata gandisem o mica drumetie de antrenament pentru Oana si am mers la Saua Strunga, loc unde fusesem in primavara cu Ioan, jurnal care poate fi citit aici.

Am parcurs soseaua asfaltata Transbucegi si cu ajutorul catorva muncitori la drum, care ne-au indicat drumul corect la o bifurcatie. Ne-am intors si dupa cateva minute am ajuns la alta rascruce undeva la o altitudine de aproape 2000 de metri, la Cabana Dichiu. Aici ne-au ajutat indicatoarele si in 10-15 minute am ajuns la Cabana Padina. Din Sinaia pana la Padina sa fi facut undeva pe la o ora.

La Padina am parcat si ne-am pregatit de o mini-drumetie. Spun asta pentru ca traseul de la Padina pana in Saua Strunga, se face tur-retur in 2 ore si jumatate.

Cunosteam foarte bine traseul [mare traseu :))] aveam parte si de o vreme foarte buna astfel ca totul a decurs conform planului si intr-o ora si jumatate eram sus. Am facut poze si i-am aratat prietenei mele Muntii care se vedeau din Sa, dupa care am plecat in explorarea stancilor.

Coborarea a durat o ora asa cum preconizasem iar antrenamentul fusese complet. O experienta foarte frumoasa atat pentru mine cat si pentru Oana si asta era doar prima parte a excursiei noastre.

Duminica spre Varful Omu de la Piatra Arsa.

Duminica dimineata am pornit pe acelasi Transbucegi doar ca la Cabana Dichiu am mers inainte spre Piatra Arsa de unde am luat rucsacii in spate si am inceput mica noastra aventura la Varful Omu, unde eu mai fusesem in iunie.

Pana la Babele am ajuns intr-o ora si un sfert iar de aici ma gandeam ca vom face maxim 2 ore pana pe Varful Omu, pe traseul de vara.

Estimarile au fost foarte bune, chiar am ajuns mai devreme decat credeam, desi ultima panta, incepand din Saua Cerbului, ne-a cam obosit. Ajunsi la Cabana Omu, am facut cateva poze si cautam un loc mai ferit de vant, sa mancam ceva.

Nu am avut mare noroc, asa ca am mancat pe fuga si am plecat repede de pe varf, pentru ca vantul nu era prea placut.

Intoarcerea am facut-o pe acelasi traseu, iar pana la Babele am facut cam o ora si jumatate. De aici oboseala incepuse sa isi spuna cuvantul dar am mai fost distrasi de o turma de oi, intalnita pe poteca inconjurata de jnepenis, aproape de Hotel Piatra Arsa.

Am prins cateva cadre frumoase still wallpaper :)) si ne-am intors la masina de unde am coborat direct in Sinaia.

Revederea cu Varful Omu a fost foarte interesanta, mai ales ca am venit pe alt traseu dar cel mai mult mi-au placut reactiile Oanei pe tot parcursul drumetiei. Vom reveni impreuna pe Omu, cel mai probabil prin Valea Gaura sau pe la Malaiesti insa ramane sa vedem si sa ne pregatim pentru vara.