Dupa un an de drumetii am zis sa incerc si sporturile de iarna.

Dupa un an plin cu drumetii, am zis sa incerc si sporturile de iarna. Nu am practicat astfel de sporturi niciodata asa ca eram afon atat pe schiuri cat si pe placa. Am avut de ales si am ales placa.
Am ales sa mergem in Predeal, pentru ca acolo mai fusese Ionut si stia partiile, plus ca era foarte aproape de Bucuresti.

In Predeal nu ai fi zis ca e sezon de ski dar pe partii era destula lume.
Prima experienta pe placa a fost dezastruoasa pentru ca nu puteam sa imi tin deloc echilibrul. Nu mai zic de cazaturi :))
Am urcat pe jos cam 200 de metri pe partie si ne-am dat de acolo. Impropriu spus ne-am dat :)) Mai mult am stat pe jos. Ajunsi jos, am zis ca nu mai urc iar panta aia cu placa in carca asa ca am luat telescaunul pana sus, sa ne dam de acolo.

Ne-am dat de sus de doua ori iar la final puteam sa zic ca m-am si dat putin, nu doar am stat pe jos. De franat stiam sa franez asa ca nu eram un risc nici pentru mine, nici pentru ceilalti de pe partie. Si bineinteles ca am incercat doar partia cea mai domoala, pentru incepatori.
Cu telescaunul mai mersesem o singura data, cu un an in urma in Busteni la Kalinderu doar ca acolo nu prea ai ce sa vezi de sus. In schimb in Predeal, cand am ajuns sus, am inceput sa ma bucur ca un copil si sa ii arat lui Ionut toti muntii din imprejurimi.

Dupa prima experienta de la inceputul lunii februarie, am prins drag de placa si am revenit pe la sfarsitul lunii. De data asta m-am dat pe toate cele 3 partii si am inceput sa prind cum sta treaba cu echilibrul. In februarie cand am venit prima oara aici am prins mai senin. Acum erau nori insa parca era si mai frumos.

Am avut si putin ghinion pentru ca ajuns sus. s-a rupt o legatura si a trebuit sa cobor cu un bocanc prins doar intr-o legatura. Era devreme, 10 dimineata si partia era cam inghetata. Surprinzator, am coborat destul de bine, cu putine cazaturi :)) si fara sa avariez placa sau bocancii. (legatura aia s-a rupt cand incercam sa o strang, nu e vina mea)

Am schimbat bocancii si am urcat din nou. Ne-am dat de 6-7 ori in ziua aia iar la final eram cam rupt.

Ce ma incanta asa de tare la partiile din Predeal, este privelistea asupra Bucegilor. Am citit undeva ca datorita altitudinii, vremea este buna mai mereu pe partiile de la Predeal. Nu stiu cat adevar este in vorba asta dar stiu ca am prins cateva cadre foarte frumoase in ambele vizite.

A treia oara am ales Poiana.
A treia oara am zis sa mai schimbam si am mers in Poiana Brasov, pe la sfarsit de martie, la mijlocul saptamanii.
Aveam de gand sa ajungem pe partie la 11 iar trenul ne lasa in gara la 9:30 asa ca avea mai mult de o ora sa ne plimbam prin oras si sa ajungem apoi in Poiana.

Partiile erau in stare buna iar instalatiile pe cablu functionau toate. Am profitat de faptul ca erau putini amatori de sporturi de iarna si ne-am dat de 6-7 ori in cele 4 ore de valabilitate a ski pass-ului.
Nu am avut parte de cer senin iar din cauza norilor si a cetei, nu am prea avut ce sa pozam.

Am testat aproape toate partiile urcand pe o ruta si coborand pe altele, de fiecare data. Am fost destul de impresionat de Poiana si am zis ca trebuie sa mai revin aici. Aici am cazut de cateva ori, numarand pe degete. Am reusit sa ma dau zeci de metri fara sa ma dezechilibrez sau sa cad. A fost o alegere buna sa venim in Poiana, mai ales in timpul saptamanii. Am avut partiile aproape doar pentru noi.

Cu placa pe 27 aprilie.
Culmea e ca nu am apucat sa mai revin in Poiana, in schimb am ajuns iar la Predeal, pe 27 aprilie, profitand de faptul ca a nins, nesperat. S-au deschis mai multe partii, ceea ce ne-a bucurat maxim, pentru ca asta era o garantie ca este zapada suficienta.

Cam asa se prezenta partia la coborare iar pe traseu erau portiuni de pamant, pe ici colo, pe care le puteai ocoli.
Bucegii spectaculosi ca intotdeauna, indiferent de locul de unde ii privesti.

A fost altceva si pot spune ca am invatat sa ma dau cu placa dupa cele 4 sesiuni din 2017. Am tot repatat vara asta, ca abia astept sa vina iarna, ca sa ma dau cu placa si ne apropiem cu pasi repezi 😀