Din Secaria in Creasta Baiului, spre Varful Mierlei.

varful mierlei
  • 5
    Shares

Drumetia din Secaria in Creasta Baiului a fost gandita pe repede inainte, imediat dupa tura din Capatanii. Nu stiam sigur ce vreme vom gasi la fata locului, dar prognozele nu erau bune deloc. Alaturi de mine aveam o prietena, si de comun acord am decis sa mergem,totusi si sa ne bucuram de o iesire in natura, fie si pe ploaie.

Pana in Secaria am ales sa mergem pe Valea Prahovei, prin Comarnic. Drumul este destul de bun, asfaltat, dar noi am nimerit pe o portiune ciudata de drum, pe care la intoarcere nu am mai gasit-o. Chiar si asa, am ajuns cu bine in Secaria, deci se poate cu orice tip de masina pe acel drum.
Nu aveam in plan sa ajungem neaparat pe vreun varf, dar Varful Mierlei era in apropiere si urma sa vedem cat putem merge si poate ajungeam si acolo.

Era prima oara cand vizitam zona Secariei, desi pe Valea Doftanei mai fusesem, dar fara sa urc in Secaria.
Am lasat masina fix langa terenul sintetic si de acolo am inceput drumetia pe jos. Se vedea Varful Mierlei, desi pe moment nu puteam sa imi zic cu certitudine ca acela este varful.

Secaria - Muntii Baiului

Mai urcasem pe Varful Mierlei, din Valea Prahovei, dar perspectiva asta urma sa fie diferita.
In prima ora avem parte de soare, pe culmile golase, printe case rasfirate si capite de fan. Inaintam pe drumuri de tara, pana trecem de toate casutelele.

Intalnim o turma de oi si ne pregatim sa ne aparam de caini. Totusi, nu este nevoie.

Cainii sunt blanzi iar ciobanul este prin preajma, asa ca nu ne facem griji. Schimbam doua vorbe cu ciobanul, apoi continuam urcarea.
Panta devine mai greu de urcat dar cumva e bine ca nu mai bate soarele. Nici noi nu stim ce vrem :))
Ne uitam in spate si vedem oile si drumul pe care am venit. Vedem Secaria si culmi din Muntele Florei, Valea Doftanei si culmi din Muntii Grohotis.


Prognozele aratau vreme stabila pana pe la ora 11, apoi ploi si fulgere.
Dupa mai bine de o ora de mers, apar si norii deasupra noastra. Se vedeau norii inca de dimineata, dar erau mai departe, spre nord, deasupra Ciucasului si partea nordica a Muntilor Grohotis.
Acum, nu arata bine nici spre Vf. Mierlei.

Secaria - Muntii Baiului

Nu oprisem deloc si ne era foame asa ca facem un popas inainte sa ajungem in creasta. Ne oprim undeva sub Varful Doamnele Tituleni, la marginea padurii si facem un mic picnic cu priveliste spre Secaria, Valea Doftanei si culmi din Muntii Grohotis.

Priveliste de sub Varful Doamnel Tituleni
Priveliste de sub Varful Doamnel Tituleni.


Nici nu ne punem in miscare si incepe ploaia. Mergem cam o ora prin padure pana iesim fix in dreptul unei stane. Salutam, facem cateva poze si continuam sa urcam in creasta, prin noroi gros.

Ploua dar inca nu fulgera, nu deasupra noastra. Am urcat putin in creasta si am facut cateva poze cu Valea Prahovei, spre Comarnic.

Secaria - Muntii Baiului

20180707_130302

Spre Sinaia si Busteni, nu se vedea nimic. De fapt se vedea, o mare furtuna!
Secaria - Muntii Baiului

Mergem cam 20 de minute pe creasta, inspre Varful Mierlei dar cum furtuna parea sa vina spre noi, decidem sa parasim creasta. Ne intoarcem spre stana pe langa care trecusem, la marginea padurii dar nu apucam sa ne apropiem, ca auzim ciobanii strigand la noi, sa nu venim pe acolo ci sa ocolim pe jos.

Nu intelegeam de ce, pentru ca ne intalnisem deja cu oile si cainii lor si fusese o intalnire blanda, dar am zis sa nu intram prea mult in discutie si am coborat spre vale, prin stanga de stana din poza de mai jos.

Secaria - Muntii Baiului

Drumul pe care venisem, cel din padure, era cumva paralel, ceva mai sus.
Portiunea asta nemarcata a fost cireasa de pe tort. Printre boscheti,ciuperci si zmeuris, pe ploaie si cel mai interesant, fara oameni prin zona.

Am facut putina galagie, in caz ca nu ne facusem deja simtita prezenta si am tot avut de trecut cateva portiuni mai dificile peste cateva paraie ce curgeau prin padure, pe niste foste funiculare.
Cum ploua destul de bine, terenul este noroios iar pasii alunecau destul de mult.

Am incercat sa mergem cat mai pe sus, desi luasem in calcul sa coboram si pe firul vaii. Am zis ca prefer sa ramanem cumva aproape de drumul pe care venisem, in caz ca nemarcatul asta devenea anevoios.

Secaria - Muntii Baiului
Am trecut cu bine de fiecare portiune mai solicitante si pe masura ce coboram, intersectam diferite drumuri forestiere, care mergeau cumva paralel.

Dupa 2 ore ajungem la capatul padurii, intr-un drum, mai jos Varful Doamnele Tituleni, unde facusem primul popas, dimineata.
Secaria - Muntii Baiului

20180707_152255

Aici ne odihnim putin, sub un copac, la adapost de ploaia marunta. Stam cam 15 minute, mancam ceva, apoi pornim spre locul unde am lasat masina. Daca pana aici nu ne-am udat mai deloc, de aici incolo a inceput udatura. Inca o ora pana la masina prin iarba inalta, ne-a udat la picioare in mare fel.


Ca sa scurtam putin drumul, am taiat-o printr-o curte, iar dupa cativa pasi si un latrat, ne striga o femeie de la 20 de metri. Schimbam doua vorbe ca sa intelegea ce e cu noi si apoi ne cheama prin curtea principala. Ii las o halvita, salutam si mergem pe langa zeci de visini, plini cu fructe.

Nu putem sa rezistam tentatiei si luam si noi cateva. Iesim din curtea oamenilor si ajungem din nou la raul pe care il trecusem si dimineata. Trecem apa si in 10 minute ajungem la masina.

In total am mers cam 7 ore, cu putinele pauze de masa si de pozat, dar mai desele pauze de mancat zmeura 😀 Am avut o partenera de drum care nu s-a plans de conditiile din teren si care s-a bucurat, ca si mine, de ce a gasit la fata locului. Am mers impreuna aproximativ 20 de km si ne-am bucurat la maxim de o drumetie pe un traseu nemarcat, prin ploaie dar, cel mai important, cu voie buna.


  • 5
    Shares

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.