Babele de la Ulmet, Subcarpatii Buzaului.


Babele de la Ulmet, sau trovantii, reprezinta un obiectiv turistic situat in Judetul Buzau, in zona Subcarpatilor Buzaului.

Ramase in picioare atat pe vai cat si pe “Culmea cu babe”, aceste formatiuni au nascut multe povesti printre localnici, de-a lungul veacurilor fiind numite pietre vii sau miscatoare, dar si pietre magice.

Si locul este magic, ramas parca in timp. Daca prinzi si o zi cu noroi, chiar simti ca te intorci in timp. Nici nu sunt turisti ca la Babele din Bucegi, nici localnicii nu par foarte galagiosi, asa ca o plimbare pe dealurile de la Ulmet, nu poate fi altfel decat relaxanta.

Asfalt este, insa, doar pana la intrarea in sat.

Desi, initial, voiam sa urcam pe culme si sa coboram pe valea din stanga, la coborare ne-am razgandit si am coborat pe valea din dreapta(pe sensul de urcare).

Important este sa nu ratati Culmea cu babe. Fie faceti ca mine si urcati direct pe culme, fie urmati marcajul care va ia pe valea din dreapta, dar va urca in culme pe niste trepte, putin mai in fata.

Cum am parcat, imediat ne-am trezit cu 3 caini pe langa noi. S-au dovedit inofensivi, si ne-au insotit pe traseu, iar noi nu ne-am opus :))

Nu urcam prea mult si intalnim deja primele formatiuni, primele babe.

Aici ar fi fost candva fundul unei mari, asa ca nu ma surprinde sa vad nisip, desi nu stiu sigur daca au legatura.

Apoi sa te gandesti ca aici a fost mare si acum e o culme, te face sa iti pui intrebari si sa te simti mic, in timp si spatiu.

Pe culme am fost delectati cu fragute, iar cateii au primit si eu ceva bun, din rucsacii nostri.

Inaintam spre padure, si intalnim niste indicatoare care ne arata ca mai gasim si alti trovanti, cu nume ciudate sau amuzante, precum Coloana, Delfinul sau Balena.

Ne uitam in urma si vedem intreaga culme cu ai sai trovanti.

Cum intram in padure, ne intalnim cu un grup de turisti. Desi ne asteptam sa fim singuri, iata ca mai sunt si alti oameni care vin sa caute comori mai putin promovate sau stiute.

Pana in punctul asta nu cred ca am mers mai mult de o ora si jumatate. Traseul pe Culmea cu babe, nu este nici lung, nici dificil. Din contra, as putea spune ca este unul dintre cele mai lejere trasee pe care le puteti face.

Ajungem si la trovantii cu nume ciudate, si incercam sa gasim asemanarile. Coloana pare a semana cu o coloana, dar atat.

Nu am facut prea multe poze in tura asta, si din cauza ca am fost ocupat sa filmez. Nici vremea nu a fost ideala pentru pozat si nici eu nu folosesc cine stie ce echipament, plus de asta nu sunt nici fotograf. In video se vad anumite detalii mai bine, de aceea va recomand sa urmariti episodul filmat pe Culmea cu babe de la Ulmet.

La coborare am ales o ruta directa, spre vale, nemarcata. Nu e ca si cum ai avea nevoie de marcaje pe aici, tocmai de aceea o coborare random, nu are cum sa strice.

Padurea nu este foarte deasa dar este destul de intunecata, si de la vremea asta. Se vede luminisul iar in cateva minute ajungem in poienita, la o banca, unde ne oprim sa mai luam o gustare.

Speram sa nu ne ploua dar macar eram destul de aproape de masina.

Cainii de la inceputul traseului, inca erau cu noi, asa ca impartim iarasi mancarea. Dupa ce terminam, strangem si pornim spre masina.

Mai in fata, ne intalnim cu un domn in varsta, iesit cu caprele la pascut. Intram in vorba si aflam ca este din Bucuresti, mutat la tara pentru liniste. Puteti vedea momentul in video-ul de mai jos.

Am si filmat cate ceva si a iesit un episod de vreo 30 de minute pentru seria Vlog pe Munte, pe care o puteti vedea integral pe canalul de Youtube mergpemunte.ro


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.