La Crucea Eroilor de pe Caraiman prin Jepii Mici si retur pe Jepii Mari.

Unul dintre cele mai lungi trasee pe care le-am facut, daca nu chiar cel mai lung, l-am parcurs vara aceasta in Bucegi. Mai fusesem pe Jepii Mici si la Piatra Arsa insa nu parcursesem alte obiective parte a drumetiei noastre cum ar fi Brana Mare a Caraimanului sau Jepii Mari. Nici la Crucea Eroilor nu ajunsesem niciodata desi ma tentase in vara lui 2016, cand am ales sa urc pe Costila la intoarcere de la Omu si in lipsa de timp nu am mai mers si la cruce.

Trei motive numai bune ca sa ies la plimbare in Bucegi.
Drumul clasic dintre Bucuresti si Busteni a durat aproximativ 3 ore. Am lasat masinile putin mai sus de statie de telecabina si am pornit pe clasicul traseu Jepii Mici.

Pe traseul asta intalnesti zeci de turisti pana ajungi in platou. Unii sunt mai inceti altii mai grabiti, dar e loc pentru toata lumea.

Sunt cateva portiuni unde trebuie sa te ajuti de lanturi ca sa urci sau sa cobori si cateva saritori peste apa ce curge din Cascada Caraiman.
Am facut doar pauze scurte pe vale, pentru gustari si sa ne tragem sufletul. Dupa mai bine de doua ore,incepem sa vedem Cascada Caraiman, pe care o mai vazusem si in 2016, insa cu un debit ceva mai mare pe atunci(era iunie).

Din Busteni pana la Cabana Caraiman am facut acm 4 ore iar odata ajunsi la cabana, ne-am intins pe iarba pentru relaxare si pentru un mic picnic.

Dupa mica relaxare, am pornit spre Crucea Eroilor pe Brana Mare a Caraimanului fara un membru al grupului, care mai fusese la cruce si care nu avea chef sa mai mearga iar asa ca ne-a asteptat la Cabana Caraiman.

Brana este impresionanta iar prapastiile te intimideaza cel putin. Daca ai rau de intaltime, poti sa ai probleme pe aici. la fel, poti avea probleme cu incaltaminte neadecvata, sau daca nu esti atent, pe portiunile expuse.

Poteca este destul de lata si cu atentie la fiecare pas, se trece in siguranta, mai ales daca vremea este buna si nu este ud pe jos.

Pana la Crucea Eroilor am facut 40 de minute iar aici am mai stat un sfert de ora, pentru a ne bucura de peisaje si a face poze.

De aici vedem Postavaru si Piatra Mare, Muntii Baiului, Clabucetele Predealului, Varful Furnica de la Cota 2000 Sinaia, Costila in nori, Valea Prahovei spre Comarnic si alte peisaje.

Intoarcerea la cabana a durat cam jumatate de ora iar de acolo am inceput sa urcam pe platou, in directia opusa de Brana Mare, adica spre Piatra Arsa.

Am facut cam o ora pana la Cabana Piatra Arsa unde ne-am oprit sa servim o ciorba si o bere apoi am inceput sa coboram, pe la 18:45 :))
Era totusi o zi de vara si mai aveam cel putin 2-3 ore de lumina. Eventual urma sa ne prinda intunericul prin padure, pe ultima portiune, dar nu era problema pentru ca aveam frontalele.

De la Piatra Arsa am ajuns rapid la Cantonul Stechil, a carui poveste am aflat-o ulterior. Cladirea este intr-un stadiu de degradare si probabil va disparea in cativa ani, daca nu se va interveni. Fac poze doar la peisaje. Parca e deprimanta ruina asta. Prin totusi un singur cadru in care apare ceva din respectiva constructie.

Pe aici pe undeva zaresc si un curcubeu pe care incerc sa il prind intr-o poza, fara sa stiu daca se va vedea ceva sau nu. Ulterior am vazut acasa pozele si pare sa se vada curcucebul. Voi il vedeti?

La coborare aveam spor, si mai mereu ma trezeam singur. Ma opream si asteptam sa vina si ceilalti din urma, apoi iar o luam la vale. Pana in Busteni am facut vreo doua ore si jumatate, si chiar am reusit sa coboram pana sa se intunece.