In prima parte v-am povestit urcarea la Cabana Dochia, lasand partea cu Varful Toaca(1904m) pentru alta data. A trecut ceva timp, atat de la tura (martie 2019) dar si de la momentul postarii primei parti.
Am reusit sa imi fac timp si pentru blogul asta, pentru ca in ultimul timp am fost ocupat cu crearea continutului pentru canalul de Youtube mergpemunte.ro
Revenind la Ceahlau, va povesteam ca am lasat pentru a doua zi urcarea la Varful Toaca. Ne-am trezit de dimineata, dar nu foarte devreme, si pe la 9 dimineata am pornit spre Vf Toaca.
Fara bagaj, si pe o vreme destul de geroasa, am facut cam 20 de minute pana la baza treptelor de sub varf.
Cu toata ceata asta nu am vazut mare lucru. Vantul batea destul de tare, dar, asa e iarna pe munte :))
Ajunsi la baza scarii, ne-am pregatit de urcat. Primele cateva zeci de trepte erau acoperite cu zapada complet, insa mai sus, treptele erau curatate, cel mai probabil de cei de la statia meteo.
La varf nu am stat prea mult, pentru ca nu se vedea absolut nimic si oricum era nitel viscol. Mi-ar fi placut sa prindem senin, sa vedem Hasmasul Mare, Muntii Bistritei, Calimani si ce s-ar mai fi vazut. Sa nu fim nevoiti sa coboram dupa nici 5 minute. In mod normal aici am fi stat sa mancam ceva, sa stam gura casca si sa ne bucuram de peisaj.
Am facut cateva poze, sa nu zicem ca nu am facut, apoi am pornit inapoi spre cabana. La coborare, pe trepte, cineva se dadea ca pe derdelus. Numai ca zapada lipsea pe unele trepte, asa ca s-a ales cu o mica vanataie.
Dupa ce am recuperat rucsacii, am inceput coborarea in Izvorul Muntelui, pe alt traseu. La nici 10 minute de cabana se afla campingul de la Piatra Lata din Ghedeon. Imediat dupa camping, intalnim o panta mai inclinata si alegem sa coborampe rand, zapada fiind moale si multa.
In continuare a urmat cea mai spectaculoasa parte a traseului, coborarea printre stanci, pe la Claile lui Miron. Multa lume spune ca acesta este cel mai spectaculos traseu din Ceahlau. E greu sa ma pronunt, caci nu am facut decat cele doua trasee, prin Lutu Rosu si acesta. Voua ce traseu v-a placut cel mai mult in Ceahlau?
Nu stiam cat de mult vom cobora prin aceasta vale, si speram sa dureze cat mai mult.
Pe la ora 13:00 aveam in fata chiar Claile lui Miron, invaluite in ceata iar peste alte zece minute, coborasem deja sub plafonul de nori si vedeam spre Muntii Stanisoarei si Lacul Bicaz.
Prin padure era ceva gheata, iar cine nu avea gherute, s-a chinuit putin sa coboare. Nici eu nu aveam. M-am chinuit putin :))
Mai coboram 200m altitudine si ajungem in Poiana Maicilor, de unde admiram abruptul impozant . Aici am facut o pauza mai mare, binemeritata. Plus ca era pacat si de priveliste, mai ales ca nu prea avusesem parte de ea toata ziua.
Pana la 1400-1500m am avut parte de vreme de iarna in mare parte, cu vant puternic, mai ales la golul alpin. In Poiana Maicilor erau putini nori si mult soare. Incercam sa ghicim ce se vede. Ceva culmi din Stanisoarei, Tarcau sau Muntii Giurgeu.
Din Poiana Maicilor, am mai mers cam o ora si jumatate, pana am ajuns in Izvorul Muntelui, unde ne-am luat la revedere de la colegii de drumetie, si ne-am indreptate spre casa.
Per total, cu urcat la Toaca si coborat inapoi in Izvorul Muntelui, plus pauzele de pe traseu, am facut cam 5 ore si jumatate, in conditiile in care pe sus, era zapada mare si viscol. Cert e ca traseele din Ceahlau nu sunt lungi, nici macar iarna, insa periculoase pot fi, asa ca aveti grija unde mergeti si cu cine.
Acest traseu este nerecomandat iarna. Noi am fost in a doua jumatate a lunii martie si am prins ceva zapada pe sus.
Pentru mine, a fost prima experienta in Ceahlau, iar de la tura asta pana la momentul postarii (ianuarie 2021), am mai avut ocazia sa ajung prin muntii din nord, in Calimani, in toamna lui 2019. Din pacate, zona de nord este cam departe de Bucuresti si atunci cand prind ocazia sa merg intr-o dumetie, incerc aleg munti la 2-3 ore distanta, mai ales ca am de unde alege.
Leave a Reply