Doua zile in Parang, cu apus pe Varful Parangul Mic si urcare pe Varful Carja.
In prima zi am urcat pe Parangul Mic sa vedem apusul, caci am ajuns tarziu in zona. A doua zi planuiam sa ajungem si pe Parangul Mare. Prima tentativa de a urca pe Parangul Mare am avut-o in aprilie, alaturi de doi prieteni buni. Atunci din cauza zapezii si lipsei echipamentului potrivit pentru zapada din creasta, nu am ajuns decat sub varful Carja dupa care ne-am intors la cabana.
De data asta planul nu era sa ajungem neaparat pe Varful Parangul Mare, ci macar pe Carja.
Am plecat din Bucuresti pe la 11 dimineata iar pana la Hotel Rusu am facut cam 5 ore. Pe drum ne-am oprit la o mica plimbare prin Horezu si in Targu Jiu, la Coloana Infinitului. De aici am continuat pe Valea Jiului, care era in reparatii pe diferite sectoare de drum, insa ne-am descurcat.
Pe la 4 am ajuns fix cand pleca ultimul telescaun spre statiunea Parang asa ca am apelat la varianta de rezerva si am urcat pe jos pana in statiune. De la telescaun am mai mers 5 minute cu masina pana la Hotel Rusu unde am parcat pe marginea drumului, am strans rucsacii si am pornit la drum, De aici pana in statiune sunt cam 400 metri diferenta de nivel, pe care i-am parcurs in aproape 2 ore pe drumul forestier ce urca pana la 1700m.
Pana la cabana am facut cateva pauze de hidratare dar si pentru ceva gustari, toate astea la umbra, pentru ca erau temperaturi de vara in toata regula iar soarele ardea nestingherit de vreun nor. Dupa cele doua ore, am ajuns la Cabana La Mario, unde poposisem si data trecuta. Paul de la cabana ne-a intampinat cu mare bucurie cand ne-a vazut (stia ca venim dar sunt convins ca nu era sigur ca vom aparea). Bucuria a fost si mai mare cand am reintalnit-o pe Beea iar de data asta avea un ghemotoc mic cu ea. Tocmai se terminase gratarul, asa ca am venit la fix 😀
S-a facut 7 seara si impins de instinctul de a prinde un apus pe varf de munte, am facut un calcul sa vedem daca am avea timp sa urcam pe Varful Parangul Mic, care era la 40 de minute de cabana. Am calculat ca avem timp asa ca am pornit la drum.
Am urcat cu soarele apunand in spatele nostru si am ajuns pe lumina, cat sa ne bucuram de apus.
Am facut cateva poze, am admirat spectacolul oferit de nori, crestele din Retezat, Sureanu, Cindrel, Lotrului, Parang, chiar si Fagaras!
La coborare am facut cam jumatate de ora, iar ultimul sfert de ora am mers la lumina apusului. De la cabana pana pe varf si inapoi nu faci mai mult de o ora, asa ca nu am mai luat rucsacii cu noi. Partea proasta e ca am uitat sa scot frontala din rucsac. Nu a fost mare nevoie de ea dar mi-a parut rau ca nu am luat-o.
Am dormit bine in seara respectiva mai ales ca a doua zi aveam in plan sa incercam sa ajungem pe Parangul Mare.
Ziua 2
Trezirea a fost pe la 8 iar pe la 9 planuiam sa plecam in creasta insa nu inainte de a savura o cafea. Initial ma gandeam sa o luam iar pe Beea cu noi, ca data trecuta, doar ca acum avea puiuti.
Prima portiune de urcus este comuna cu cea din seara precedenta cand am urcat pe Parangul Mic. Nu are rost sa urcam fix pe varf, caci poteca ocoleste pe curba de nivel. Ajungem in creasta cam intr-o ora iar de aici continuam spre Refugiul Carja unde ne oprim pentru cateva poze si putina umbra.
Refugiul nu este deloc cum ma asteptam si chiar iti poate pune viata in pericol din cauza starii avansate de degradare, dar in cazuri extreme, cand te prinde furtuna pe creasta, iti poate oferi un oarecare adapost.
Ne bucuram de fiecare moment, facem poze cu Creasta Parangului dar si cu privelistea dinspre Straja si chiar Retezat.
Dupa o pauza binemeritata si cateva poze, continuam urcusul spre Varful Carja. Serpentinele destul de abrupte ne solicita pana pe varf, unde ajungem surprinzator de repede si unde ne asteapta efectiv o carja.
Chiar cand ajungem pe varf, Parangul Mare se invaluie in nori, dar apucam sa il vedem putin.
Jumatate de ora admiram privelistea, caldarile spectaculoase, vaile din campul vizual, Lacul Carja de sub noi (la care ma gandeam sa dam o fuga) si dansul norilor la altitudinea asta. Varful Parang a stat ascuns sub nori cat ne-am odihnit pe Vf. Carja.
Ne ajunge din urma un alt cuplu, cu care schimbam cateva opinii si ne facem poze unii altora.
Apoi discutam despre ce urmeaza sa facem si ajungem la concluzia ca nu ar fi intelept sa fortam pana pe Parangul Mare asa ca decidem sa ne intoarcem la cabana, fix pe unde am venit.
Incepem coborarea de pe Carja iar dupa o ora suntem la jumatatea drumului, deja coborati din creasta.
Mergem pe aceeasi curba de nivel si ne facem putine ganduri in legatura cu niste caini ce insoteau o turma de oi, dar scapam fara sa le atragem atentia. Trecem de caini si ajungem inapoi la partia de sub Varful Parangul Mic, de unde se vad acoperisurile colorate.
Ajungem inapoi la cabana in 2 ore si 15 minute, tot pe canicula. Eu mai stau cu Paul de la cabana si cu alti oaspeti, la o vorba si o palinca. Pe la 11 ma retrag si eu, iar a doua zi dimineata ne pregatim sa coboram din Parang si sa continuam cu alte destinatii din Romania, precum Pestera Bolii, Orasul Deva si Cetatea, Castelul Corvinilor, Alba Iulia si alte cateva orase.
Dar despre asta va voi povesti intr-un jurnal pentru care probabil voi crea o categorie separata. Aici voi posta articole care nu au legatura neaparat cu muntele ci mai degraba cu orase din Romania, cetati, cladiri care m-au impresionat si alte locuri minunate din tara noastra.
