Sat Pestera si Piatra Craiulu

Dupa noaptea la cort in Fagaras, unde ne-a cam batut vantul, am plecat din zona alpina, mai la deal. Despre experienta unei nopti la cort, langa Lacul Capra, la peste 2000 de metri altitudine, am povestit aici.

Dupa ce am plecat de la Balea, am ajuns in Avrig unde am facut o vizita scurta la Palatul Brukenthal. De aici am plecat apoi spre Sighisoara, unde am ramas inca o noapte.
La Sighisoara am mai fost in 2015 dar parca ne era putin dor de ea si am zis sa o vizitam.

Dupa o noape la Sighisoara, voiam sa plecam undeva mai pitoresc. Ma gandisem initial la satul Magura dar pana sa ajungem in zona Zarnesiului, am oprit la Cetatea Rupea, pe langa care am tot trecut fara sa oprim.
Cetatea Rupea
Cand am fost in 2014 la Sighisoara, venind dinspre Brasov, am vazut cetatea cocotata pe un deal, insa nu am oprit atunci, asta si pentru ca o prietena ne spusese ca nu e mare lucru de vazut.

In Cetatea Rupea
Cetatea este destul de daramata, insa ceea ce s-a conservat, este suficient cat sa te trimita in niste timpuri medievale. Exista turnuri si ziduri autentice, reparate sau renovate precum si camere de locuit, pivnite sau magazii.

Ziduri si Turnuri in Cetatea Rupea
Ca si comparatie, o aseman putin cu Cetatea Rasnov, cu adaugarea ca la Rupea, nu prea e nimic prin incaperile care inca au acoperis si ziduri.
Am petrecut ceva mai mult de o ora in cetate dupa care am pornit la drum spre Sercaia, de unde trebuia sa nimerim drumul de Zarnesti. Din dreptul localitatii Fagaras, am nimerit drumul care duce direct la Zarnesti, fara a mai trece pe la Brasov. Este un drum si mai scurt si mai frumos, prin prisma peisajelor. Asfaltul e cam gaurit dar merge.

Am ajuns dupa masa, in jur de ora 15:00 in Zarnesti si cum nu nimeream drumul bun pentru Magura am plecat la sigur in satul Simon, unde mai fusesem cand am fost la Varful Omu prin Valea Gaura.
Nu mai aveam numarul de la cazare si nici nu mai stiam cum se numeste dar parca stiam cum sa ajung acolo. Am gasit numarul de la pensiune, intr-o discutie pe grup din saptamana premergatoare drumetiei la Omu si am sunat fix cand ma aflam la 2 metri de pensiune :))
IMG_20170825_174727

La pensiune erau “cazate” mai multe animalute printre care 2 iepuri, un caine si 3 pisici iar de jur imprejurul casei, erau meri plini de fructe.
20170825_105900
Prietena mea s-a bucurat foarte mult de linistea din zona cat si de peisajele pitoresti, atat de aproape de casa. Isi dorea sa ajungem in zona Maramuresului, candva, insa cum nu este chiar la indemana o excursie pana in nordul tarii, s-a multumit si cu pitorescul din Culoarul Rucar-Bran 😀

Manastirea Bran
Am pornit apoi spre Manastirea Bran, unde urma sa ne intindem la iarba verde, la un picnic, pentru 2-3 ore. Eram in natura si nu mai trebuia sa ma grabesc ca sa ajung undeva anume.

Muntii Bucegi, partea nord vestica.

Puteam sa stau in poiana asta ore intregi si sa admir aceleasi peisaje. De aici vedeam Piatra Craiului si Bucegii iar cu vremea insorita, totul era perfect. Craiul nu iesea bine in poze din cauza luminii orbitoare a soarelui asa ca am pozat doar Bucegii.

Satul Pestera
Cum am vazut ca prietenei mele ii place foarte mult in zona, am decis sa mai ramanem inca o noapte iar a doua zi sa mergem la iarba verde in satul Pestera, la doi pasi de Simon. Nu mai fusesem nici eu in Pestera asa ca era o premiera pentru amandoi. Cu o zi in urma statusem in poiana de la Manastirea Bran si admiram de aproape Bucegii. Acum era randul Craiului sa fie admirat de aproape.

Pana sa plecam in satul Pestera, ne-am plimbat putin si prin centrul orasului Bran, unde principala atractie este, desigur, Castelul Bran. Ma intreb uneori, cum ar mai fi mers turismul in orasul asta, daca nu exista castelul.
IMG_20170825_123956

Drumul catre satul Pestera, porneste din DN si urca in serpentine destul de abrupte pana la peste 1000 de metri. Exista asfalt iar starea drumului este foarte buna. Tot pe aici era si o pestera dar nu am avut dorinta sa o cautam.
IMG_20170825_135932
Dupa ce urci primele serpetine ale drumului, peisajul se deschide si vedem Masivul Postavaru si chiar Piatra Mare.
IMG_20170825_145941

Ne apropiem de ultimele ulite ale satului iar de aici, de la poalele Craiului, nu mai vedem tot muntele ci doar varfurile crestelor. Magurile impadurite obtureaza vederea insa completeaza peisajul si ascunde Craiul in asa fel incat sa te faca si mai dornic sa ii bati potecile. Doar ca noi ne oprim aici, desi acum daca stau bine sa ma gandesc, am fi putut sa mergem pana la Cabana Curmatura. Am ales sa stam la iarba verde ca in ziua precedenta.

IMG_20170825_133443
Cum satul Pestera este la peste 1000 de metri, nu a lipsit panorama catre partea vestica a Bucegilor.
IMG_20170825_134954

Dupa mai bine de o ora de prajeala, pornim spre Magura, pe un drum de pamant dar ne intoarcem dupa cateva sute de metri. Ne gandeam sa facem o vizita si la Prapastiile Zarnestilor insa cum drumul devenea din ce in ce mai prost si nu aveam chef sa ocolim prin Zarnesti, am decis sa ne intoarcem in Simon si sa mai stam pe marginea raului cat e soare.

20170825_161531

Fundata si Podul Dambovitei
Pentru ziua de sambata cand era planuita intoarcerea in Bucuresti, am ales traseul prin Campulung si Pitesti, in detrimentul Vaii Prahovei. Urma sa mai trecem prin alte sate la fel de frumoase, zone pe care Oana nu cred ca le vazuse pana atunci.

Am oprit pe drum intr-o curba prin Fundata, sa mai facem cateva poze, apoi in Podul Dambovitei unde eu dormisem la cort in 2016.

Pana in Podul Dambovitei, oprim sa mai facem cateva poze pentru ca de aici se vedea masivul Iezer-Papusa, care pana aici statea ascuns dupa Crai.
IMG_20170826_115101

Mi-am adus aminte cu mare placere de cele doua nopti si doua zile petrecute la cort in acel loc minunat, desi atat de aproape de sosea.
IMG_20170826_115438

Din Podul Dambovitei am pornit spre Pestera La Uluce, pe care o vizitasem cu Ioan in 2016 insa nu mai eram sigur cat trebuie sa merg pana la pestera, aceasta nefiind semnalizata in nici un fel.
20170826_140006

Dupa ce am mers cu vreo 4-5 km mai mult decat ar fi trebuit, mi-am dat seama ca am mers prea mult si ca pestera era mai in spate. Cu ajutorul Oanei, care era atenta la peretii de stanca in timp ce eu eram atent la pietroaiele si gropile de pe drum, am gasit pestera.

20170826_132841

Nu este o pestera mare sau spectaculoasa in vreun fel anume, insa faptul ca exista, o face interesanta. Nici nu trebuia sa aiba ceva deosebit ca sa ne placa. De la pestera ne-am intors pe acelasi drum 5-6 km, pana in Podul Dambovitei, dar nu inainte de a opri in Cheile Cheii.
IMG_20170826_135642

Trecusem pe aici si la venire insa cu ochii dupa pestera, am zis ca oprim la intoarcere. Dupa cateva poze, am pornit spre Bucuresti si nu ne-am mai oprit decat la benzinarii. Eram plecat de 5 zile si desi am mai fi stat, trebuia sa ne intoarcem la treburile lasate aici.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.