Turma de oi pe Culmea Petru-Orjogoaia

Culmea Petru-Orjogoaia separa partea sudica a Muntilor Baiului de partea nordica, cunoscuta ca Muntii Neamtului. Traseul din culme este nemarcat dar noi aveam sa ocolim pe drumul marcat cu banda rosie.
Vara anului 2018 a fost foarte timida. A cam plouat toata luna iunie si nici in iulie nu parea sa fie mai stabila vremea. Dar intr-o zi, in timpul saptamanii, am incercat sa prindem o portita de vreme acceptabila, pentru o drumetie in creasta Muntilor Baiului, urcand din Azuga.

Prima oara in Azuga, am venit sa ma dau cu placa 😀 In Muntii Baiului am facut destule ture, atat prin sud, pe Varful Mierla sau din Secaria, cat si din Sinaia, spre Varful Baiul Mare. Si in zona nordica, numita Muntii Neamtului sau Garbovei, fusesem intr-o tura din 2017 cu Ioan Stoenica. Culmea Petru-Orjogoaia nu fusese inca explorata si mi se parea interesanta, vazand-o pe harta.

Am plecat din Bucuresti pe la 7 dimineata si am facut un mic ocol pe Valea Doftanei. Voiam sa mai schimbam putin, plus ca voiam sa vada si prietena mea valea asta, Lacul Paltinul si stanca sapata de ape.

Drum sapata in stanca, Valea Doftanei

Barajul Paltinul, Valea Doftanei

Lacul Paltinu, Valea Doftanei

Localitatea Valea Doftanei

Imi era dor si de Secaria, locul de unde am inceput prima noastra drumetie. Atunci, alesesem drumul din Comarnic spre Secaria. Acum, din Valea Doftanei, am urcat pe un drum pe care nu mai mersesem niciodata.

Ultima oara cand am mers pe Valea Doftanei, m-am dus pana mai in capat, dupa Traisteni, in tura din Muntii Neamtului.

Pe drumul asta, dintre Valea Doftanei si Secaria, nu am intalnit oameni si doar cateva masini au trecut pe langa noi, Mai multe au fost vacutele decat oamenii.

Drumul din Valea Doftanei spre Secaria

Drumul din Valea Doftanei spre Secaria

Oprim intr-un punct unde soseaua este destul de sus si vedem partea sudica a Muntilor Baiului, cu Varful Mierlei, in centrul imaginii.
Secaria si Muntii Baiului la sud, spre Varful mierla

Pe partea cealalta, se vad culmi din sud-vestul Muntilor Grohotis.
Localitatea Valea Doftanei si Culmi din Muntii Grohotis

Din Secaria a trebuit sa revenim in Valea Prahovei si am mers pe acelasi drum spre Comarnic, ca in tura de la Secaria. Am trecut rapid de Comarnic si Sinaia insa in Poiana Tapului am prins o aglomeratie de zile mari. A durat mai bine de o ora sa trecem de Busteni.

Am ajuns in Azuga destul de tarziu, asa ca am pornit pe traseu pe la 12. Aveam varianta de rezerva, sa urcam cu telegondola, ceea ce am si facut, pentru a recupera timpul pierdut pe Valea Prahovei. Masina am lasat-o fix la 10 metri de telegondola, pe partea cu Raul Azuga.

Ma gandeam ca poate nu o fi deschisa telegondola. Eram in timpul saptamanii, sigur nu erau clienti si mai era si vremea cum era. Am avut surpriza sa constatam ca este deschisa si ne-am bucurat ca putem scurta urcarea. Daca nu intarziam pe sosea, am fi urcat pe jos, fara discutie 😀
Pretul unui bilet este acelasi ca in sezonul de iarna, 19 lei o urcare.

Ajungem sus si suntem intampinati de singurul om de pe platou, angajatul de la telegondola. Luam vremea in primire, ne salutam cu omul, apoi pornim pe drumul care trece pe sub creasta, aproape pe nevazute.
Ceata mare pe drumul din creasta

Picura putin, dar e ok. Nu e frig rau dar ma oftic ca nu gasesc manusile. Cred ca le-am uitat la masina. Mergem putin pe drum si intalnim dupa 10 minute, marcajul banda rosie. In mod normal am fi mers direct pe culmea nemarcata de deasupra, fara sa mai mergem pe acest drum marcat cu banda rosie, care duce spre Varful Baiul Mare. Cum ploua, nu avea sens sa mergem pe culme, pentru ca era iarba uda si ne-am fi udat inevitabil, cu tot cu bocancii impermeabili.
Nu cred ca am mers jumatate de ora si deja avem parte de o mica bucurie. Afineeee! Stam sa culegem cateva dar si sa facem niste poze cat mai faine.
Afine in Baiului

Afine in Baiului

Ni se face cam frig si ne punem in miscare. La cativa pasi ne intalnim cu o turma de oi. Se aud caini, se aude si ciobanul, dar pe ei de-abia ii vedem prin ceata asta. Impartim drumul cu oile, apoi trecem printre ele si le lasam in urma. Nu vrem sa apara si cainii, de-odata, langa noi.

Oi in Culmea Petru Orjogoaia

Tinem drumul pana ajungem la un prim indicator. Stiu ca trebuie sa tinem stanga, sa nu ajungem in Busteni. La un moment dat, din cauza norilor, pare ca drumul leviteaza, cumva :))
Drumetie in Azuga, Muntii Baiului
Intersectie de trasee in Culmea Petru-Orjogoaia

Planul este sa mergem cat putem pe Plaiul Petru Orjogoaia, sa ajungem la Lacul Orjogoaia si apoi sa facem stanga spre Varful Rusu. Coborarea o gandisem pe Piciorul Unghia Mica, pana in Valea Azugii, iar de aici pe forestier, pe langa apa, pana la masina.
Bineinteles ca planul de acasa se poate schimba intotdeauna, ceea ce urma sa se si intample, avand in vedere vremea destul de proasta si vizibilitatea redusa. Luasem in calcul si sansa ca vizibilitatea sa ne impiedica sa ajungem unde planificasem, asa ca aveam in vedere coborarea mai rapida, pe Valea Ceausoaiei sau a Cazacului.

Dupa mai bine de o ora, ajungem la o curba interesanta, cu putina piatra si o vegetatie interesanta. O mica pata de culoare prin ceata asta. Nu mai mergem pe banda rosie si acum riscul este sa nu mergem prea mult pe Culmea Petru-Orjogoaia, si sa nu ne trezim coborand spre Traisteni. Am mai auzit povesti cu drumeti care au coborat din Baiului spre Traisteni, crezand ca au coborat in Busteni. Eu nu voiam sa coboram in Traisteni, cu gandul ca suntem spre vest, spre Valea Azugii.

Drumetie in Azuga, Muntii Baiului

La un moment dat, urcam in culme, in speranta ca vom vedea ceva spre vest. Drumul nostru a tot mers pe curba de nivel, pe partea estica a crestei.
Bineinteles ca nu vedem nimic, dar macar am incercat :)) Dupa 3 minute de mers, fix pe creasta, prin iarba uda, ajungem in drumul pe care tocmai ce il parasisem, la o bifurcatie. Aceleasi indicatii, doar durata putin modificata.

Drumetie in Azuga, Muntii Baiului

Aici ma hotarasc sa continuam pe partea vestica a crestei, pe un drum ce pare mai ingust si mai putin circulat.
Ma gandesc ca pe ceata asta, daca este riscul sa cobor pe o culme pe care nu mi-as fi dorit, macar sa o fac spre Valea Azugii, decat spre Traisteni.
Asta era marea mea frica :))
Asa ca nu mai tinem drumul si crucea rosie si mergem pe drumuletul asta, spre nord.
Dupa 20 de minute de mers pe drum, pe ploaie si vant, decid sa ne intoarcem pe acelasi drum, la bifurcatia de mai devreme si sa continuam inapoi spre Azuga, tot pe un drum pe partea vestica, pe care il vazusem din intersectia respectiva.

Mergem cam 10 minute si deodata vad in fata mea ceva. Ma dumiresc rapid ca este o vulpe si pana sa fac o poza, vulpita duspare in ceata. Inaintam pe drum si incep sa caut variante pde coborare.

Nu as fi vrut sa ajungem iar la telegondola ci voiam sa mai mergem prin natura, in ciuda vremii. Nu imi displace ploaia pe munte. Am prins-o de multe ori, stiu sa ma si bucur de ea.

Drumetie in Azuga, Muntii Baiului

Plus ca totul miroase altfel atunci cand este mediul umed. Urma sa coboram, candva, spre padure. Si acolo este o atmosfera speciala, atunci cand ploua si se aud pictaurile de ploaie intr-un mod linistitor

Mergem de vreo 3 ore deja. Ajungem langa o stana, care arata chiar bine. Ne intampina un caine legat in lant si cateva vacute, care blocheaza intrarea in curte. Mai e si muuuuult noroi. Sar gardul printr-un loc, mai departe de vacute si in acelasi timp strig, sa anunt ca sunt acolo. Ma gandesc ca o fi cineva acasa, atat timp cat vad fum pe horn.
Stana in Munti Baiului

Nu raspunde nimeni, asa ca plecam mai departe. Apar mai multe poteci de oi si ma gandesc daca sa urcam sau sa incepem sa coboram mult.
Putin mai sus de stana de mai devreme,intalnim un tarc cu oi si un cioban, Strigam la el dar nu ne aude, De fapt ne aude la un moment dat, dar nu intelege ce zicem. Sau noi nu intelegem ce ne zice el :))
Ma apropii nu foarte mult, cat sa ma inteleg cu omul, Intreb de niste drumuri, imi raspunde si asa decidem sa coboram pe o poteca anume. Tinem poteca si in 10 minute ajungem la padure, pe drum forestier. Ne aflam pe Culmea Cazacu, dar in momentul ala, nu eram 100% sigur.

Drumetie in Azuga, Muntii Baiului

Drumetie in Azuga, Muntii Baiului

In padure este ceata si ploua mai tare, dar suntem acoperiti de copaci. Ne bucuram de liniste si de zmeura, cu cat coboram.
Traversam raul Cazacu mai in amonte, intr-o zona unde albia este foarte pietroasa. Putin surprinzator pentru Muntii Baiului si la o altitudine asa joasa. Eram sub 1300m.
Drumetie in Azuga, Muntii Baiului

Coboram in continuare pe un drum forestier, urmarind un marcaj care a aparut de nicaieri, punct albastru parca.
Marcajul asta tine drumul si ne asteptam ca intr-o ora sa coboram pana in Valea Azugii, trecand prin Valea Cazacului.
La un moment dat, din fata, vine o auto utilitara cu 3 oameni in fata. Schimbam cateva vorbe si aflam ca mai facem jumatate de ora pana in Azuga, in zona telegondolei.

Cam atat am mai facut. Era ora 17:00 cand am ajuns la masina, asta insemnand ca am mers cam 5 ore in drumetia asta. Nu am vazut noi mare lucru, dar a fost frumos. Ne-am bucurat de ceea ce vedeti si voi in poze, asa cum a fost.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.